Parintele Justin Parvu la Aiud, 3 octombrie 2009: „Am o rugaminte , acolo unde va duceti in familiile voastre, sa tineti rugaciuni, ca Dumnezeu si Sfintii Sai sa ne invredniceasca sa putem ridica o biserica aici, in cinstea acestor marturisitori, pentru ca Aiudul, cu atata jertfa si sacrificii care s-au adus in cursul celor 16 – 20 de ani, merita sa aiba un lacas de inchinare in cinstea Sfintilor nostri.

Sa ne rugam si sa propavaduim cu tot dinadinsul ca Dumnezeu pe cei mari sa ingaduie sa ridice la rangul de Sfintenie pe acesti marturisitori. Ca iata, vedeti dumneavoastra, grija cat este de neinsemnata… Iata, pe trupurile lor sunt cotete de pasari, sunt cotete de animale, sunt, in sfarsit, locuri unde… e cu totul inadmisibil… sa se intample acest lucru unei tari ortodoxe si cu asemenea Ierusalim al Aiudului, Pitesti, Gherla si toate inchisorile Romaniei, care a ucis elita poporului si a neamului nostru, sa stam cu atata indiferenta si sa calcam pe jertfa lor cu nepasare… Oare nu ne va bate Dumnezeu si pentru aceste lucruri?

Oare nu ne va pedepsi Dumnezeu pentru indiferenta aceasta cu care traim noi pe jertfele lor.

De aceea, rugaciunile dumneavoastra… rugati-va neincetat sa se ridice in sfarsit acest intuneric de pe lumina acestor martiri, sa-i aduca la lumina si la inchinarea poporului… alaturi, in sfarsit, de Sfintii Ilie Lacatusu din Bucuresti, Iacob Hozevitul si toti Sfintii acestia mari. Osemintele acestora, in sfarsit, din inchisoarea aceasta dovedesc mereu ca Sfinti a dat Biserica si da mereu pana in prezent, ca rugatori curati inaintea lui Dumnezeu.

De aceea repet, rugati-va sa imblanzeasca inimile celor care nu vor sa se ridice biserica aici. Am incercat anul trecut si am fost refuzat cu tot dinadinsul. Ca nu se poate, ca nu e planul bisericii inca facut. Si nu e facut planul pe care l-am comunicat eu, dar sa se faca cel putin alt plan, dar sa se vada macar o temelie… Am vrut s-o vad cu ochii mei. Dar nu, tortionarii vor sa ridice ei monumentele celor torturati. Vor sa ridice monumente, ca prin aceasta poate vor mai reabilita ceva. Dar Dumnezeu este mare si vor ajunge si ei in fata martirilor si a mucenicilor si acolo vor vedea dreptatea.

Dumnezeu sa va binecuvanteze toata osteneala si multumesc tuturor. La apelul acesta facut in scurt timp si v-ati adunat aici, in sfarsit, cu atata dragoste si repeziciune. Aceasta dovedeste ca in tara asta mai sunt inca crestini ortodocsi. Dumnezeu sa va ajute!”

Transcriere de: Vlad Herman

Fotografii: Cristina Nichitus Roncea

Sursa: MARTURISITORII