Jurnalul personal al Părintelui Ilarion Felea (21 martie 1903 – 18 septembrie 1961) reflecta germenii operei sale teologice

“Pr. Ilarion Felea, Opera vieţii mele – ziuar personal“ (1927-1937); ed. îngrijită, note şi studii de Cristinel Ioja, pr. Ioan Tulcan, pr. Pavel Vesa, pr. Nicolae Marcu. – Arad : Editura Universităţii Aurel Vlaicu, 2012, Bibliogr. ISBN 978-973-752-637-3

“In unele parti ale Jurnalului personal, parintele Ilarion Felea exprima anumite reflectii teologice cu implicatii ontologice profunde.

Ce este interesant si profund exemplificator in majoritatea acestor reflectii?

Majoritatea au luat nastere – asa cum reiese din Jurnalul personal – in urma exercitarii pastorale si misionare a preotiei in parohie. Aceste reflectii sunt inspirate si fundamentate pe viata Bisericii corelata cu viata cotidiana a crestinilor pe care ii spovedea, ii cumineca, ii cununa, se ruga la capataiul lor, ii vizita. De pilda, in 31 mai 1930 , scria in Jurnalul personal: „Un botez – Inspiratie : ideea unei lucrari : „Sfintii Prooroci, Apostoli si Evanghelisti ” – Biografii sacre”.

Aceasta relationare nu este concluzia vreunui program stiintific si teologic initiat sistematic si urmarit precis, ci este concluzia fericita a unei vietuiri si marturisiri autentice a lui Hristos in mijlocul oamenilor, care inseamna a face o teologie intrupata si in intima corespondenta cu viata Bisericii.

(…)

Asistam astfel – in prima faza – in construirea si elaborarea tacita a unei teologii in corespondenta cu spiritualitatea si viata Bisericii si implicit a crestinilor din parohia incredintata lui. Aceasta arata nu numai autenticitatea viziunii sale teologice care nu se construieste intr-un „cabinet”, ci prin racordarea preotului Felea cu toata fiinta lui, prin intermediul preotiei Bisericii, la necesitatile, aspiratiile si perspectivele spirituale ale omului contemporan lui, vietuitor in Biserica si in lume.

Credinta sa marturisitoare va strabate nu numai manifestarile multiple ale vietii sale eclesial-sociale, ci si intreaga sa opera teologica, care merita o abordare unitara si o hermeneutica pe masura in contextul istoric-eclesial-cultural in care s-a format.

(…)

Jurnalul personal al parintelui Ilarion Felea are o insemnatate covarsitoare nu numai pentru cei deprinsi cu studiul teologiei sau cu slujirea la altarul Bisericii, ci si pentru intelectuali si credinciosi de rand, care pot identifica in el anumite aspecte pozitive pentru apropierea de Hristos si desavarsirea lor in cadrul vietii Bisericii, precum si pentru deslusirea mai autentica a chemarii preotesti in interlationare cu vietuirea crestinilor in Biserica si lume.

Cu siguranta ca acest Jurnal constituie, pe langa operele preotului Felea deja cunoscute – unele publicate, altele in curs de publicare – o piesa importanta in conturarea personalitatii sale ca preot, ca teolog si ca om al Lui Dumnezeu, integrat total in ritmul liturgic-sacramental ascetic-mistic al Bisericii, cu rezonante adanci in mediul social, intelectual si chiar politic contemporan lui.”

Spicuiri din Prefata la Jurnalul Parintelui Ilarion Felea – “Opera vietii mele “– Conf. Dr. Cristinel Ioja

NOTA – Parintele Ilarion Felea, spre deosebire de alti mari teologi pe care i-a Dat neamul nostru Ortodoxiei (ex Parintele Staniloae, care a fost un foarte apropiat prieten al preotului Felea in timpul intregii vieti), a fost atat preot practicant la altar si in mijlocul credinciosilor, cat si profesor de inalta clasa in corpul academic teologic, dar si un mare teolog ale carui lucrari sunt la baza studiilor teologice in toate Facultatile de Teologie din tara. Cartea sa de capatai „Spre Tabor” este considerata a fi „cea mai bună operă a Ortodoxiei româneşti de până acum. Părintele Ilarion Felea este un adevărat geniu liturgic al teologiei ortodoxe, al Bisericii Ortodoxe. (…) Opera “Spre Tabor” este a doua, după acest tezaur al Ortodoxiei care se cheamă Filocalia, fiind o desăvârşită tâlcuire a Filocaliei” după cum afirma Părintele Justin Parvu.

Despre înalta sa trăire duhovnicească, Părintele Stăniloae a mărturisit: „Părintele Ilarion Felea m-a depăşit”. Iar parintele Sofian l-a numit „Icoana bunătăţii”.

„O mare isprava duhovniceasca au infaptuit Parintele Staret Justin Parvu si obstea sa din manastirea Petru Voda publicand opera SPRE TABOR prin recuperarea manuscriselor ramase de la Preotul Profesor Illarion V. Felea, a carui viata pamanteasca s-a stins in temnita de la Aiud in 1961. Eram acolo, numele sau circula luminos printre detinuti, dar nu mi-a fost dat sa-l intalnesc in gigantica inchisoare de pe malul Muresului, unde nici pe propriul meu frate nu l-am vazut decat accidental, cateva clipe.” – IPS BARTOLOMEU VALERIU ANANIA, Arhiepiscop si Mitropolit

Cristina David, nepoată a Preotului Martir Ilarion Felea

Preluare: MĂRTURISITORII