Părintele Cleopa Ilie (10 Aprilie 1912 – 2 Decembrie 1998)

Părintele Cleopa, duhovnicul României, s-a născut la 10 aprilie 1912 în comuna Suliţa, jud. Botoşani. Arhimandrit şi stareţ la Mănăstirea Sihăstria, este unul din cei mai renumiţi trăitori ai Ortodoxiei contemporane, stâlp al Bisericii care ţinea în palmă credinţa poporului român în acele vremuri de prigoană comunistă.

Pe numele de mirean Constantin, s-a născut într-o familie de ţărani, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei Alexandru Ilie. Urmează şcoala primară în satul natal, făcând apoi trei ani de ucenicie duhovnicească la schimonahul Paisie Olaru, pustnic la Schitul Cozancea. În 1929 intră în schitul Sihăstria alături de fratele mai mare, Vasile. Pe 12 decembrie 1932, de ziua Sf. Ierarh Spiridon, sunt primiţi în obşte. În 1935 este luat în armată, în oraşul Botoşani. În 1936 se reîntoarce la schit şi este tuns în monahism pe 2 august 1937, primind numele “Cleopa”. În iunie 1942 este numit locţiitor de egumen, datorită stării de sănătate a stareţului Ioanichie Moroi.

La 27 decembrie 1944 este hirotonit ierodiacon, iar la 23 ianuarie 1945 hirotonit ieromonah de către episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareţ la Neamţ. Ulterior este numit oficial egumen la Sihăstria. În 1947, schitul fiind ridicat la rang de mănăstire, protosinghelul Cleopa este făcut arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu.

La 21 mai 1948 părintele Cleopa, de praznicul Sfinţilor Împăraţi a ţinut o predică în care printre altele spunea: „Să dea Dumnezeu ca şi conducătorii noştri de acum să fie ca Sfinţii Împăraţi, ca să-i pomenească Biserica în veac!”. Şi continuă astfel părintele: „Atunci unul din popor m-a şi înregistrat şi nici n-am apucat să-mi scot veştmintele, că a venit o maşină şi mi-au zis să merg cu ei. M-au dus la Târgu-Neamţ şi acolo m-au pus într-un beci care nu avea decât un pat de ciment. Apoi m-au anchetat timp de cinci zile, ţinându-mă fără apă şi fără mâncare. Pe urmă mi-au dat drumul” (I. Bălan, Viaţa şi nevoinţele…). După aceste evenimente părintele Cleopa s-a retras în munţi, pentru a nu crea tulburări în obştea mănăstirii.

Urmărit de Siguranţă/Securitate, se retrage pentru şase luni în pădurile din jurul mănăstirii, iar la 30 august 1949 este numit stareţ la mănăstirea Slatina, Suceava, unde se transferă alături de 30 de călugări din obştea Sihăstriei, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian de a înnoi viaţa duhovnicească de acolo.

Întemeiază la Slatina o obşte care numără peste 80 de vieţuitori. Aici, a pus „în bună rânduială sfintele slujbe de zi şi de noapte şi Sfânta Liturghie. A rânduit, de asemenea, spovedania săptămânală, şcoala monahală pentru fraţi şi viaţă de obşte după modelul Sfântului Teodor Studitul”. La această mănăstirea aveau să se închinovieze protosinghelul Petroniu Tănase, ierodiaconul Antonie Plămădeală, arhimandritul Dosoftei Moraru, protosinghelul Gherontie Bălan, monahul Agaton Sandu Tudor, ieromonahul Arsenie Papacioc.

Între 1952-1954 este urmărit de Securitate şi se retrage în Munţii Stănişoara, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. Este readus în mănăstire din ordinul patriarhului Justinian, iar în 1956 revine la Sihăstria. În primăvara anului 1959 se retrage pentru a treia oară în Munţii Neamţ, unde îşi petrece următorii 5 ani. Revine la Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obşti, şi povăţuieşte fără întrerupere atât călugări, cât şi mireni, până la moarte. Trece la cele veşnice în noaptea de 1-2 decembrie 1998, fiind înmormântat la Sihăstria.

Dintre cărţile sale: Despre credinţa ortodoxă (reeditată sub titlul: Călăuză în credinţa ortodoxă); Predici la praznice împărăteşti şi sfinţi de peste an; Predici la Duminicile de peste an; Valoarea sufletului; Urcuş spre înviere (predici duhovniceşti); Despre vise şi vedenii; Ne vorbește părintele Cleopa (16 volume); Mânca-v-ar raiul! Viaţa şi cuvintele sale sunt scrise pe larg în Patericul românesc şi Viaţa şi nevoinţele arhimandritului Cleopa Ilie, de arhim. Ioanichie Bălan.

„- Ce cuvânt duhovnicesc transmiteţi Părintelui Cleopa?

– E greu să lauzi pe un călugăr îmbunătăţit, fără să-i ştirbeşti modestia. Multă lume l-a căutat şi-l caută pe Părintele Cleopa. El a învăţat creştinismul şi duhovnicia, ciobănind la oile mănăstirii. Se vede cât colo că a citit mult, fără dascăli. Cunoaşte mai mult decât toţi călugării viaţa marilor monahi, iar credinţa o trăieşte sentimental. Este sigur că la Dumnezeu ajung mai uşor cei curaţi la inimă. Se bucură de mult har şi de o vădită putere de convingere. Aceste daruri îl apropie foarte mult de cei care pun întrebări. La Dumnezeu este mult, ca un talant să-i faci doi; ca cinci talanţi să-i faci zece. Părintele Cleopa îi întoarce Bunului Dumnezeu, la capătul vieţii sale, cei unsprezece talanţi!

Părintele Cleopa este cel mai vestit călugăr din România. I-a dat Dumnezeu un dar puternic. Din cioban l-a făcut un mare duhovnic şi un mare predicator şi cunoscător al vechilor eremiţi, pe care-i cunoaşte şi în vorbe şi în atitudine şi în faptele lor. El a făcut mult pentru Biserică şi sub comunişti şi acum. Par a fi nişte glume predicile lui, pe care le ţine zilnic la oamenii care vin acolo. Dar au mers, părinţilor, au mers la inimă şi când era în putere, predica frumos în biserică. Spunea lucruri pe înţelesul poporului. Nu este un intelectual, nu, Nu are cum. Este un om simplu, un autodidact. Dar care a fost dus să vorbească şi la Bucureşti şi a vorbit frumos şi l-a înţeles toată lumea. Şi la Patriarhie a vorbit şi eu am asistat la câteva predici ale lui, care au mers la inimă şi sporeau credinţa.

Pe părintele Cleopa, la un moment dat, câteva feţe bisericeşti s-au gândit, cu vreo câţiva teologi, să-l propună de patriarh. Şi eu am greşit când m-au întrebat şi le-am spus: „Nu-i bun de patriarh! Este bun, într-adevăr, din punct de vedere duhovnicesc de patriarh. Dar acolo trebuie un om care să cunoască şi teologie şi politică. Acolo, patriarhul reprezintă Biserica în stat. Părintele Cleopa nu are preocupări de natură politică, nici nu citeşte ziarul să ştie cine-i prim ministru, sau alte treburi, cu rosturile lor; nu-i introdus în problemele acestea. Ori când cineva este şef de instituţie, cum este Biserica, el trebuie să cunoască acestea foarte bine, nu bine”.

Parintele Cleopa la Sf. Munte Athos

Să mă ierte Părintele Cleopa, aşa a fost în conştiinţa mea, de când l-am văzut şi până astăzi când fac această declaraţie, că este cel mai curat călugăr la ora actuală din Ortodoxia românească. Poate pe la Sfântul Munte să se găsească oameni superiori călugărilor noştri. (Pr. Dimitrie Bejan, „Bucuriile suferinţei, Evocări din trecut I”)

Extras din: Fabian Seiche, “Martiri şi mărturisitori români ai secolului XX – Închisorile comuniste din România”, Editura Agaton – Asociaţia pentru Isihasm, Făgăraş, 2010.

Foto sus: Scriitorul Geo Bogza la pustia Părintelui Cleopa Ilie

Sursa: MĂRTURISITORII