În urmă cu 13-14 ani, doi oengişti-ziarişti de la “Academia Caţavencu”, domnii Liviu Mihaiu şi Mircea Toma, au iniţiat o campanie de presă pentru ridicarea unui statui a Elisabetei Rizea în Bucureşti. S-au strâns circa 10.000 de euro, conform declaraţiilor unuia dintre ei, interogat după vreo 10 ani asupra subiectului. Chipurile, total insuficienţi, pentru că, după cum au argumentat cei doi, pentru un monument al Elisabetei Rizea ar fi nevoie de cel puţin 500.000 de euro (!). Au şi ei dreptate. Un “mărunţiş” de 10.000 de euro poate avea vreo importanţă doar pentru portofelele şmenarilor care plasează bătrânici pe la semafoare. Nu pentru nişte deontologi cu ştaif şi prezenţă de înaltă ţinută la TVR. Studiind totuşi o listă a hoţiilor cu monumente din Bucureşti, am găsit, între cele mai mari ţepe date prin buzunarelor românilor, şi o Venus, în mărime naturală, turnată şi expusă în Parcul Herăstrău, la 55.000 de lei. Deci, s-ar putea face ceva şi cu 10.000 de euro care, între timp, probabil stând de atâţia ani în cont, complet neatinşi, au şi o dobândă semnificativă. Dar dacă aceştia s-au dus pe gazul de la trotinetele ecologice cu motor ale celor doi deontologi ai micului ecran, pe ruta Bucureşti – Budapesta cu retur pe la Moscova? Aşadar, întrebarea rămâne: Când se va ridica la Bucureşti o statuie a Elisabetei Rizea? (M.R.)

Elisabeta Rizea, un simbol in lanturi

“Ieu, Tuta imi zice, dar sunt scrisa Elisabeta. Asa ie mai serios…”

Elisabeta Rizea din Nucsoara a fost arestata prima data de comunisti in ’49. Si-nca o data in ’61. A colaborat cu Rezistenta din munti. Prinsa in lanturi la Jilava si in mrejele dragostei la 18 ani, l-a iubit pe Gheorghe, pe care l-a inmormantat in 1992. S-a dus la Ceruri la 6 octombrie 2003.

de EUGENIA MIHALCEA

Tuta Rizea e de loc din Domnesti. Mama, Maria, si tatal, Ion, din neamul lui Suta, taranistul impuscat pe nedrept de comunisti in 1948, care a maritat-o la 18 ani si a adus-o la Nucsoara. Dar nu asa pe degeaba. “Am avut si zestre… am avut. Mi-a imbracat mama casele, da, nu mai am nimic din alea.” Pentru ca dupa ce i-au dat drumul din inchisoare, Elisabeta nu si-a mai gasit casa. Magazia, grajdul, bucataria, totul ramasese scrum in urma comunistilor. Numai fata, singurul copil pe care l-a facut la 19 ani, era intreaga. “Patru ani am stat la nasa preoteasa si din case vandusera tot. N-am gasit nimic. Sa nu-i ierte Dumnezeu… ” In schimb si-au facut “mila” de ea si i-au dat o slujba “onoranta” de… maturatoare, pentru 100 de lei pe luna, ca sa stranga si ea leu langa leu si sa-si faca iar gospodarie. “Ce, eram eu femeie sa ajung la ei sa matur?”

Sapte clase primare

Ion Suta s-a stins de inima la 38 de ani si si-a lasat nevasta cu opt copii, cu saracia in casa, dar cu frica de Dumnezeu. “Am invatat sapte clase primare, nu mai multe ca n-a fost posibilitatea sa merg eu la scoala, ca n-avea mama cu ce”, din marturiile Elisabetei Rizea, cuprinse in volumul “Povestea Elisabetei Rizea din Nucsoara”, coordonat de Irina Nicolau si Theodor Nitu.

Tot sapte ani a stat si in puscarie, prima data, cand au luat-o in 1949. Asta dupa doi ani de jale dupa unchiul omorat, bocete si fugit prin uluci la auzul vreunui zgomot de masina. “Eu am plans, m-am jelit, cum se spune la noi, m-am bocit da unchiu, ca ce-a facut comunistii cu el, ca l-a impuscat. Am zis alea rele. Am zis. Si a soptit cineva la sotu’ mieu sa ma ia de acolo, ca ma omoara. M-a luat in alta parte si m-a suit in caruta. Era in ’47… S-apai in ’48 a inceput.”

Familie de “vinovati”

A inceput pentru Elisabeta, dar si pentru toata familia ei de “vinovati”. Au intrat in puscarie Naie, Luca, fratii ei, Laurentia, fata lui Gheorghe, barbatul Lenutei, cealalta fata. Si cate trei, cinci, chiar si 12 ani au fost uitati in celule cu dungi negre si groase de bastoane peste trupurile imputinate si mutilate de atatea intrebari. Primul a fost barbatul ei, Gheorghe, pe care a incercat sa-l ascunda pe la rude, l-a trimis si in munti, l-a calauzit catre ascunzatoare. Dar Securitatea i-a dat de urma. In vremea aceea, satenii din Nucsoara erau mai putini decat securistii concentrati sa le dea de urma partizanilor. Si mai erau si iscoadele, asa cum s-a dovedit si Carnu, care l-a parat pe Gheorghe si care a dat-o si pe Elisabeta pe mana lor. Asta dupa ce luni la rand a fost chemata, interogata cu binele, dar mai ales cu bastonul ca sa le spuna unde ii e barbatul. Pe Gheorghe l-au batut pana au rupt carnea de pe el, dar Elisabeta a continuat sa le dea de mancare celor din munti. “Io i-am alimentat cum am putut pana m-a luat la puscarie si inca doi ani dupa ce am iesit, pana sa ma ia iar.”

Spanzurata de tavan

Si cum faptele bune nu pot sa ramana nepedepsite, capitanul Carnu care a “avut grija” de Gheorghe a luat-o si pe Tuta in primire. “Cand m-a batut cel mai rau Carnu, m-a dus la militie, intr-o camera. A tras o masa. Avia un carlig mare la mijloc acolo. Si a tras Carnu un scaun langa masa, m-a legat cu mainele la spate dupa spatar, cu franghie, asa, dupa aia a suit scaunul pe alt scaun si a urcat scaunele pe masa si mi-a legat coada acolo sus in carlig. Si era un lant si a bagat lantul aici, dupa franghie, cum eram legata la maini. Si mi-a fost frica (…) si stam si tipam si spuneam: “Domnule, impuscati-ma, taiati-mi capu’, scoateti-mi ochii, taiati-mi limba, nu stiu de ei, nu ma intrebati, ca nu stiu!”. Cand m-a urcat de tot acolo, mi-a dat drumul la coada, mi-a dezlegat parul si m-a lasat numa-n maini. Da’ par tot nu am… Si dupa aia m-a dat jos, m-a dezlegat la maini, era o caldare de apa pa soba acolo si a muiat un sac in apa, l-a stors, mi-a luat fota aia dupa mine si-a pus sacul asa, peste mine. Si a bagat pa mana dreapta un d-ala da cauciuc, asa, cu snur si m-a facut toata numai dungi groase cat mana. Zece zile am stat in spital numa-n frunte si genunchi.”

“Racolata” de Securitate

Cu spatele zabrele de la capitanul Carnu, umblata prin spital pe la Pitesti, Elisabeta a fost luata si dusa apoi la inchisoare, ca, ziceau securistii, stie, dar nu vrea sa spuna. La 37 de ani, Tuta Rizea intra pentru prima data la puscarie, la Pitesti pentru o zi si apoi pentru inca un an in anchete, la Tribunalul Militar din Bucuresti. Si in final sase ani la Jilava, unde, pentru ca era un “element” important, au incercat sa o racoleze. “Si Doamne, ma rugam, intareste-ma, intareste-ma sa nu spui nic! Si am facut Sfanta Cruce cu limba pana acolo.” Trocul celor de la Interne era destul de simplu: nu mai faci doi ani de puscarie, daca ni-i dai in mana pe partizani. “Cat mi-era de frig, ca eram cu bocancii aia cazoni, si in picioarele goale pe gierul ala si aveam in sus un flanelut si bluza si fusta de puscarie, am simtit ca iau foc. Si i-am spus: “Domnule colonel, nu-i am in buzunar ca acum i-asscoate si vi i-as da”.”

Doi ani de libertate

A mai stat doi ani la Jilava, a lucrat la covoare, s-a imbolnavit de icter si i-au fost strambate picioarele in bataie. Dar, intoarsa in Domnesti, i-a ajutat din nou pe cei din munti. Cu mancare, dar mai ales cu informatii. Pentru inca doi ani de libertate, pana au luat-o a doua oara la inchisoare si cand i-au pus sigiliu pe casa, i-au confiscat tot. Tot ce reusise sa puna la loc in cei doi ani pe care i-a petrecut singura intr-o magazie. Gheorghe a iesit abia dupa 15 ani.

La Pitesti, interogatoriile au continuat, intrebari fara sfarsit si pumni luati pana la sange. “Da’ mai hodinisem si doi ani, nu mai luasem bataie doi ani, si am putut suferi.” Dupa bataia de la Pitesti, bocanci primiti in fata si in spinare, Elisabeta din Nucsoara a fost dusa din nou la Jilava. Gheorghe era la Gherla. “Cand ne-a judecat ne-a dus la Jilava. La Jilava cand am ajuns m-a pus intr-o haia, ca o cocina de porci… Si am auzit eu ciocanind mereu. Am zis astia are si potcovari aici, potcoveste caii puscariei. Cand colo, punea lanturi la picioare… Cand m-a dus, zice pune-te pa spate. M-am pus pa spate jos. Zice: intinde piciorul driept. Am intins piciorul driept. O nicovala de aia, de fier. Am pus piciorul aici. Mi-a pus verigile alea groase, asa, ca mana de groase. Si a bagat un nit gros si l-a nituit. Le-a pus si la stangul. Tot cu nit, nu cu surup. Le-a nituit! Si ridica-te! Nu m-am putut ridica, m-am dat numa intr-o parte si m-am tinut asa, in maini, si m-am ridicat in sus. La urma am iesit la mal… Si ma ducea, cum mergeam eu cu picioarele la distanta, da-i, da-i, da-i, da-i… Trece unu intr-un halat alb, zice la mine iapa impiedicata, iapa impiedicata!”

6 octombrie 2003

Si i-au dat 25 de ani si confiscarea totala a averii. Pana si camasa de puscarie i-au luat-o cand i-au dat drumul la gratiere. Cat despre dinti si par, au ramas la Jilava, pe patul din celula, si dupa aceea la Miercurea-Ciuc, la inchisoarea de femei.

La decret avea facuti sase ani, pe la Arad si Pitesti, de unde au scos-o, i-au dat 15 lei pentru rata si atat. “Nu mai am par deloc! Si uite in fotografie ce par bogat am avut si salba de aur. Mi-au luat tot comunistii. Ginerele, cuscru, toti au facut puscarie pentru ca eu am dat de mancare la partizani.” I-au dat si bani ca sa spuna. “Iti dam 300 de lei!” “Domnule capitan, eu nu sunt Iuda, sa-i vanz pe 30 de arginti…” Carnu a murit de mult. S-a spanzurat in 1991. Elisabeta Rizea din Nucsoara s-a stins din viata la 6 octombrie 2003, la 91 de ani.

Regele Mihai la Nucsoara

Comuna Nucsoara este formata din cinci sate: Nucsoara, Cerbu, Gruiu, Slatina si Sboghitesti. Are doar 1.860 de locuitori si se intinde pe 43.000 de kilometri patrati. “Mai sunt si acum comunisti. Au venit sa ma omoare in casa si politia mi-a pus paza dupa 1990”, spunea Elisabeta Rizea in urma cu vreo cinci ani. Sotul ei, Gheorghe, cu care s-a luat la 18 ani, a petrecut mai mult prin puscarie. “Sotul mi-a murit in noiembrie. Mai avea doi ani si facea suta. El a facut 14 ani de puscarie. Fugise cu Arnautoiu in padure de frica. Le dadusem mancare. Il tineau comunistii cate o saptamana in bate.”

CELEBRITATEA. Dupa caderea comunismului, Elisabeta Rizea a putut sa-si spuna povestea. Primul interviu a aparut in serialul pentru televiziune “Memorialul durerii”. Acest prim interviu a fost facut in 1992, cand o mare parte din sat era impotriva ridicarii unei troite in memoria partizanilor din munti. Dupa difuzarea interviului au inceput sa vina oamenii la Tuta Rizea, au inceput sa i se ia interviuri. “A fost o mare viteaza. Condamnata la moarte, apoi la 25 de ani de inchisoare, batuta, chinuita – nu stiu cum a supravietuit pana la 91 de ani. Elisabeta Rizea a fost un om exceptional, care m-a uimit prin puterea ei de a ierta. Multi dintre cei care o chinuisera, la inchisoarea de la Pitesti, erau inca in viata”.

ACASA. La Nucsoara, casa Elisabetei Rizea, in care locuieste acum Lenuta, fata ei, are lacate groase la usile de la intrare. Dupa moartea Tutei, oamenii au incercat sa-i intre in casa, sa-i fure. Nimicul cu care o lasasera comunistii dupa ce i-au dat drumul din inchisoare. Cateva camere mici, inghetate de la gerul de afara, flori albastre “tesute” in zidarie si o incapere unde tavanul sta sa cada pe alocuri. “A fost un incident, o explozie a unei butelii”, spune Lenuta. Care-si aminteste cum a venit intr-o seara baiatul capitanului Carnu, cel care i-a schingiuit mama si tatal. “Era prin ‘91, toamna, spre inserat. Vine un om tanar la poarta: “As vrea sa o cunosc pe Elisabeta Rizea”. “Da’… cine sunteti?” “Doamna, eu sunt fiul capitanului Carnu din Bacau. Am vazut-o pe doamna Rizea la televizor si asvrea sa vorbesc cu ea…” “Domnule, nu se poate… e noapte de-acum… trebuie sa mulgem vaca… lasati-ne in pace, a fost ce-a fost, vedeti-va de drum…” “Doamna, tata… s-a spanzurat… ” Si a plecat.”

MAJESTATE. Regele Mihai si regina Ana au vizitat-o pe Elisabeta in 2001. A treia oara, pentru ca atunci cand era mic, Mihai I a fost adus de mama sa la Nucsoara, unde a mancat porumb fiert cu Tuta si au spus bancuri. “Atunci, intr-un an, a venit si domnu’ rege. Se facea sezatori in curte. Si tot satu’ a iesit si a facut foc mare in curte. Luna pe cer, lumina… Si cocea oamenii porumb, sa i-l dea. Fara cenusa, fara nimica pa el, ca pentru domnu rege.” In 1992, Tuta s-a plans regelui de ororile prin care a trecut. “Au venit, maica, nenorocitii astia de comunisti la putere si ne-au luat tot: parul din cap, pamantul, caruta. Un singur lucru nu ne-au putut lua. Sufletul.”

Fostul suveran a revenit in 2001 in satul argesean Nucsoara la Elisabeta Rizea. Tuta avea 89 de ani si i-a dat regelui flori, un stergar rosu si o fotografie inramata reprezentandu-l la varsta de 15 ani. Atunci, regele Mihai si regina Ana au luat pranzul impreuna cu Elisabeta, care i-a servit cu oua rosii, cozonac si vin. A fost si-n 2003, la inmormantare

PENTRU TUTA RIZEA. Autoritatile din Cehoslovacia au construit cel mai mare monument din aceasta tara, dedicat celor 83 de copii ai satenilor din Lidice ucisi de catre nazisti. Pentru cei care au legat-o in Romania, Elisabeta Rizea a spus: “Ii iert, daca ii iarta Dumnezeu!”. De aceea, “Academia Catavencu” a avut initiativa si a propus ridicarea, pe piedestalul statuii lui Lenin din Piata Presei Libere, a statuii unei taranci eroice: Elisabeta Rizea. Adica acolo unde este proiectat spre instalare monumentul Libertatii Presei. Pentru simplul motiv ca mai intai a existat Elisabeta Rizea si Nucsoara ei si-apoi, mult mai tarziu, datorita lor, libertatea.

Fetele Tutei inca se tem de comunisti

enuta isi plange salele, coastele lovite dupa o cazatura nenorocita pe gheata. Fotografiile Elisabetei sunt stranse bine intr-un sertar care nu mai vrea sa se deschida. Din plic se desprinde chipul Tutei, un zambet pierdut… Pe fata Lenutei se asterne tacerea. O lacrima apare in coltul ochilor, care nu avea sa-i mai dispara pana n-am parasit Nucsoara. Mai pune cate un lemn pe soba, isi mai asaza baticul negru peste carliontii care apar de sub “vaduvie”. E in doliu. Dupa barbat, mort de mai bine de 10 ani, dupa mama, dusa la Dumnezeu in 2003. Nu stie prea multe. Elisabeta a indurat. Laurentia, in schimb, fata lui Gheorghe, a umblat si ea la partizani. Le-a dat un sac de malai si a primit doi ani de carcera. Troc.

“Am 76 de ani maica, ce sa-mi mai aduc aminte? Atunci aveam 20 de ani”, spune Laurentia inclestandu-si maxilarul. Stie, da’ n-are incredere. “Eu nu-mi aduc aminte nici ce numar e la casa, dar scrie afara pe tabla.” Si totusi incepe sa ne zica. Ea le-a dat de mancare si la Campulung au bagat-o la beci si dupa aceea la Pitesti, la Jilava. A luat si amenda de 10.000 de lei pentru judecata. I-a pus la loc in timp, dar nu vrea sa-si mai aduca aminte.

Dosarul de la Securitate: Elisabeta Rizea – obiectivul 1.303

Dosarul de urmarire informativa a Elisabetei Rizea, predat CNSAS de catre SRI, este incredibil de subtire: 18 foi, in doua “volume”. Cateva documente referitoare la condamnarea sa la 25 de ani de munca silnica, pentru “favorizarea bandei teroriste conduse de Arsenescu si Arnautoiu”, si mai multe note informative. Intr-o nota datata 20 august 1965, maiorul Gheorghe Mincu, de la Directia Regionala Arges a Ministerului Afacerilor Interne, ordona ca Elisabeta Rizea “sa fie incadrata informativ de doi agenti si sa o contacteze de cate doua-trei ori fiecare. Sa discute cu ea in mod regulat, in baza sarcinilor cunoscute ce li se dau la agentie”.

Sursele, cu numele de cod “Bradulet Ion”, “Banu Victor ” si “Dan Petre”, raportau sergentului major Stefan Constantin, de la postul de militie din Nucsoara, discutiile banale pe care le aveau cu “obiectivul 1.303”, recte Elisabeta Rizea. Dupa cum redacta documentele pe care le trimitea Securitatii, militianul Stefan Constantin era un biet semianalfabet. Din toate notele informative reiese ca urmarita stia bine cu cine are de-a face si era foarte prudenta in afirmatii.

La rastimpuri se plangea ca nu i se da casa inapoi. Cu timpul, le-a spus surselor ca se bucura ca si ea si sotul ei – fost detinut politic, de asemenea – au serviciu.

Ordinele venite de la mai-marii Securitatii erau ca Elisabeta Rizea sa fie intrebata despre “fosta lor organizatie” si despre “cum vede realizarile regimului”. In schimb, sursele obtin doar platitudini despre viata cotidiana. La un moment dat, totusi, Elisabeta Rizea scapa ca “nu-i poate suferi pe rusi, caci din cauza lor au stat toti in puscarie”. Dar, cu alta ocazie spune iscoadei ca “regreta ce a facut in trecut”. Ultima nota informativa este din iunie 1975.

Biografia în date:

• S-a nascut la 28 iulie 1912, la Domnesti, in judetul Arges, intr-o familie de tarani simpli, fara avere. Era nepoata taranistului Gheorghe Suta, ucis de Securitate in 1948. Dupa venirea la putere a comunistilor, in asteptarea americanilor s-a alaturat, impreuna cu sotul sau, Gheorghe, Rezistentei din munti, condusa de Gheorghe Arsenescu si Toma Arnautoiu.
• La 18 iunie 1949, in bata- lia dusa cu trupele DGSP, a fost prinsa, dusa pe sus la primarie si batuta cu bestialitate de locotenentul de Securitate Constantinescu.
• Tinuta nemancata in subsolul unei case taranesti, dupa patru zile a fost dusa la inchisoarea din Pitesti. n In septembrie 1951 a fost judecata si condamnata la sapte ani de temnita “pentru favorizarea infractorului”.
• A fost eliberata in 1958, dar continua sa ia legatura cu luptatorii din Rezistenta prin intermediul unei “casute postale” din scorbura unui copac din Valea Morii.
• In 1961 este prins Gheorghe Arsenescu – “general al muntilor”, iar Elisabeta este arestata din nou. Sentinta: munca silnica pe viata. Scapa cu gratierea. n In mai 1990, dupa ce i-a indemnat pe tarani “sa nu aleaga un singur partid”, este internata in spitalul din Pitesti. Reuseste sa fuga.
• Celebritatea a cunoscut-o mult mai tarziu, in urma marturiilor facute la “Memorialul durerii”.
• In 1999, presedintele Emil Constantinescu o viziteaza acasa.
• In 2001, regele Mihai si regina Ana i-au trecut pragul pentru a doua oara. Elisabeta avea 89 de ani.
• La 6 octombrie 2003, Elisabeta Rizea se stinge din viata la Nucsoara, intr-o familie simpla de tarani, fara avere. (Jurnalul Naţional)

MĂRTURISITORII RO