La 28 de ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Arsenie Boca (+28 noiembrie 1989), când peste 15.000 de români cer în scris Patriarhiei Române canonizarea Sfântului Ardealului, prezentăm In Memoriam un nou document de arhivă ABSOLUT INEDIT: Românii ardeleni din America anilor ′20. Printre ei: tatăl Părintelui Arsenie Boca

de Florin DUȚU / Editura Floare Albă de Colț

Fotografia pe care o prezentăm în premieră absolută aparține urmașilor distinsei familii Bica din satul Ludișor de lângă Făgăraș. Fotografia și amintirile mi le-a împărtășit doamna Lucia Stănescu (născută Bica), nepoata lui Vasile Bica și fiica lui Ioan „Giani” Bica (1922-2006) și a Letiției Bica (†26 nov. 2017, Dumnezeu s-o odihnească în Împărăția Sa!), pe care am avut bucuria să o întâlnesc în București, când mi-a dăruit și fotografiile inedite cu Părintele Arsenie Boca de la chilia din Munții Făgăraș – FOTO AICI. Îi mulțumesc pe această cale.

Vasile Bica a plecat în S.U.A. în 1910, unde a lucrat la uzinele Ford din Detroit. A venit în țară în concediul din 1920 și a plecat în același an însoțit de Victoria Sinea din Ludișor, cu care s-a căsătorit la 13 nov. 1920 în S.U.A. În 2 oct. 1922 s-a născut Ioan (Giani) Bica în S.U.A și a fost botezat la 7 oct. 1922 la Parohia Română-Ortodoxă „Sfânta Treime” din Detroit. În 1930 s-au întors definitiv în țară, și-au cumpărat teren în Ludișor și și-au construit o casă, unde Părintele Arsenie Boca poposea adesea în drumul său spre Făgăraș. De asemenea, Vasile Bica a fost unul dintre cei opt lucrători pe care i-a ales Părintele Arsenie Boca pentru a săpa în stâncă chilia din munte, începând cu 25 iunie 1943.

Odată, în anii ′40, Părintele Arsenie Boca a văzut această fotografie în casa familiei Bica și a făcut un „X” deasupra unui domn din fotografie spunând: „Acesta este tatăl meu!”.

De asemenea, Părintele Arsenie Boca mergea adesea să le sfințească locuințele și la familiile Moga și Iaru din același sat. Urmașii familiei Iaru își aminteau cum l-a adus odată Părintele Arsenie Boca pe Părintele Dumitru Stăniloae. Marele teolog a fost servit cu una dintre mâncărurile sale preferate: lapte fiert de bivoliță cu mămăligă caldă. Amintiri frumoase despre Părintele Arsenie Boca au și urmașii lui Miron Moga, Părintele Petru Moga din Câmpina și domnul Nicolae Moga din Ludișor, pe care le vom prezenta cu altă ocazie.

Cizmar de meserie, Iosif-Petru Boca era din orășelul Brad, acolo unde se poate vizita Muzeul Aurului, într-atât de bogați sunt munții moților. Mama Părintelui Arsenie, Creştina era din Vața de Sus. Soţii Boca au locuit, după căsătorie, în casa părinţilor Creştinei. După ce Creştina a rămas însărcinată, Iosif Boca a plecat să muncească în America pentru o vreme, aşa cum procedau mulţi români ardeleni. Acelaşi lucru l-a făcut şi tatăl Părintelui Dumitru Stăniloae (1903-1993), Irimie din satul Vlădeni, aproape de Codlea.

În epocă circula şi un cântec sfâşietor al românilor ardeleni duşi să muncească peste ocean (interpretat în prezent de artistul Grigore LEŞE):

„Bată-te, Americă, bată,/ Bată-te focul din stele/ Şi dorul măicuţii mele./ Bată-te, Americă, bată,/ C-am venit să zac aci,/ La porţile fabricii./ Pe drumul New-York-ului,/ Nu umblă nici boi, nici vaci,/ Dar umblă oameni săraci./ Când te uiţi în lung şi-n lat,/ Nu mai vezi pământ uscat,/ Numai ape tulburele,/ Mergând corăbii pe ele,/ Tot corăbii mari şi mici…/ Şi marea-i apă sărată,/ Şi cu lacrimi încărcată.”

Clic pe Foto pentru a o vedea mai mare

Aceşti emigranţi sunt reprezentativi pentru „generaţia mia şi drumul”, denumită aşa pentru că, după relatările lui Policarp Moruşca (1883-1958), primul episcop al românilor ortodocşi din America (1935-1939): „Niciun suflet de român n-a plecat cu gândul să nu se mai întoarcă. Ţinta tuturor era să-şi facă «mia (de dolari) şi banii drumului». Să-şi plătească datoriile, să-şi zidească o căsuţă şi să-şi înfiripeze sau întregească o gospodărie.”

Sursa: Floare Albă de Colţ / MĂRTURISITORII