Multumim autoarei pentru preluarea fotografiilor, gasite pe FB
Părintele Hariton Negrea, Starețul de la Mănăstirea Petru Vodă, despre mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu:
Mielușeaua lui Hristos, Aspazia, s-a suit la ceruri, către Lumina lină și necreată
Ca o porumbiță cuvântătoare, distinsa Doamnă a temnițelor comuniste, Aspazia Oțel Petrescu, s-a înălțat cu sufletul la cer, către Părintele Luminilor, căruia I-a slujit cu osârdie și evlavie întreaga-i viață.
Cu dânsa la cer cu siguranță a urcat nu doar sufletul domniei sale ci și ethosul neamului românesc cu dorurile și biruințele sale, un neam răstignit pe Golgota unei Românii asuprite dar frumoasă, curată și demnă. Cel puțin așa s-a simțit la slujba de înmormântare ce a avut loc azi, 25 ianuarie, in orașul Roman, unde viețuia de mulți ani. O slujbă mai puțin obișnuită, pentru că nu întristarea specifică ceremoniilor funebre a predominat, ci bucuria unui praznic de sărbătoare, ce iți înălța sufletul, pătruns de o bucurie nepământeană. Doar sfinții lui Dumnezeu pot transmite o astfel de stare de pace și bucurie. Romanul a devenit azi centru de pelerinaj prin prohodirea eroinei lui Hristos, Aspazia, tot așa cum pelerinaj era și la ușa locuinței sale, unde poposeau pentru o clipă duhovnicească de trăire ortodoxă, credincioși, tineri, intelectuali și oameni simpli din toate colțurile țării, care îi căutau sfaturile înțelepte și însuflețitoare.
Înțelepciunea și trăirea sa ortodoxă izvorau din experiența unei jertfe curate închinate lui Hristos atât în temnițele comuniste, cât și în restul vieții sale de zi cu zi, prin asceză, studiu patristic și literar și propovăduire a valorilor autentice ortodoxe și naționale.
Noblețea, blândețea, înțelepciunea, agerimea minții, învăluite de o smerenie profundă, din ce în ce mai greu întâlnită astăzi, erau virtuți ce îi înnobilau sufletul, care ca o lumină reflecta celorlalți raze de lumină înțelegătoare.
Îți mulțumim, mielușeaua lui Hristos, Aspazia, pentru toată lumina transmisă, folosul, rugăciunea, sfatul și sprijinul dăruit nouă, și Bisericii lui Hristos!
Astăzi la apusul existenței sale pământești, Aspazia Oțel Petrescu a văzut Lumina lină, ce a povățuit-o în clipele cele mai grele, după mărturia dânsei, pe care a dorit-o și căutat-o cu neobosită alergare duhovnicească, până la capăt. Acum cu îngerii în ceruri va cânta imnul cântării ei celei mai dragi: „Lumină lină”.
Veșnică să-i fie pomenirea și Dumnezeu să o odihnească cu sfinții și împreună cu îngerii în Împărăția sa!
Revista Atitudini a Mănăstirii de maici Petru Vodă
În continuarea foto-reportajului de mai jos urmează mai multe relatări de la fața locului și predici filmate ale Înalților Teodosie și Ioachim.
Mulțumim Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, agenției Basilica.ro și ziaristului Victor Roncea pentru permiterea preluării fotografiilor de mai jos, care certifică, de asemenea, după părerea noastră, sfințenia celei denumite deja Sfânta Închisorilor comuniste, adormită întru Domnul după o grea suferință dar rămasă cu mâinile calde și moi, pentru toți apropiații ei, până la slujba de îngropăciune.
Inmormantarea doamnei Aspazia Otel Petrescu – foto Victor Roncea
CUVÂNT AL PREAFERICITULUI PĂRINTE DANIEL, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE:
Am aflat cu tristeţe vestea trecerii la cele veşnice, în 23 ianuarie 2018, a doamnei Aspazia Oțel Petrescu, fiică devotată a Bisericii Ortodoxe Române, care a mărturisit şi apărat Ortodoxia cu preţul libertăţii sale în timpul regimului comunist ateu.
Autentică personalitate morală, deţinută politic în perioada 1948-1962, doamna Aspazia Oțel Petrescu va rămâne pentru totdeauna în memoria vie a credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române.
După eliberarea din închisoare, doamna Aspazia Oțel Petrescu şi-a dedicat viaţa cinstirii şi pomenirii victimelor prigoanei comuniste, scrierile ei constituind o adevărată bibliografie a eroismului românesc mărturisitor.
În aceste momente grele pentru toţi cei care au cunoscut-o şi au preţuit-o, adresăm un cuvânt părintesc de mângâiere sufletească şi îi încredinţăm de întreaga noastră compasiune.
Ne rugăm lui Dumnezeu să odihnească sufletul doamnei Aspazia Oțel Petrescu împreună cu drepţii, iar pe cei îndoliaţi şi întristaţi să îi întărească întru nădejdea Învierii celei de obşte şi a iubirii milostive a Preasfintei Treimi!
Cu părinteşti binecuvântări şi condoleanţe pentru familia îndoliată,
† Daniel
La finalul slujbei de prohodire, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a adresat un cuvânt de mângâiere celor prezenți, în calitate de invitat, motivând totodată prezența sa la Roman, transmite Arhiepiscopia Romanului si Bacaului:
Am poposit aici, la Roman, cu binecuvântarea IPS Ioachim, pentru că am cunoscut-o pe vrednica de pomenire Aspazia Oțel încă de pe vremea când eram Episcop-vicar la București și mergea în diferite locuri pentru a face pomenire deținuților politici. De pe patul de suferință mi-a transmis prin ucenicii săi că ar vrea să-i fac o rugăciune de dezlegare când va pleca din viața aceasta.
Totodată, Înaltpreasfinția Sa a subliniat câteva trăsături care au definit viața mărturisitoare a Aspaziei Oțel Petrescu:
Aspazia Oțel Petrescu este un simbol al dârzeniei, al suferinței biruitoare, al mărturisirii credinței în cele mai dificile împrejurări ale vieții. Cu adevărat rămâne o lumină care nu se va stinge niciodată. Ea este o mărturisitoare și o dârză răbdătoare în suferință, o luptătoare pentru adevăr, pentru Hristos, pentru demnitatea neamului, pentru înălțarea credinței neamului său către Dumnezeu. Atât de frumos a glăsuit și a scris, încât ne lasă o zestre nemuritoare, iar cea mai aleasă zestre este chiar vața sa atât de verticală, tăria sufletului său care niciodată nu s-a încliat în nicio suferință. Tot timpul s-a simțit îmbrățișată de Hristos în necaz și această îmbrățișare ne-o transmite și nouă pentru că Hristos ne iubește pe toți și în necazuri trebuie să fim răbdători.
De asemenea, Ierarhul a subliniat faptul că suferința îndurată în temniță a adus strălucire chipului ei, iar Hristos i-a fost mereu alături:
Orice suferință Dumnezeu o încununează și-o arată plină de strălucirea harului Său. Această strălucire a harului s-a văzut pe chipul regretatei Aspazia, s-a văzut în glasul ei, în gândurile ei și în atâtea mărturii. Ea se aseamănă femeilor mironosițe, fără frică, fără ezitare, pline de jertfă, care lasă jerfa vieții lor ca o icoană vie pentru posteritate. A fost o luptătoare. Sufletul ei a fost întotdeauna liber, nimeni nu a putut să o oprească în a-L mărturisi pe Hristos, căci El a fost puterea vieții ei, a fost dragostea ei cea mai mare, Lumina care a călăuzit-o în viață și chiar dacă a fost dusă să sufere în întuneric, în sufletul ei mai mult a strălucit lumina și chinul său l-a simțit mai aproape de Hristos.
În încheiere, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a vorbit despre perceperea vieții ei de către posteritate și despre locul pe care ea îl ocupă între mărturisitorii credinței străbune:
A arătat o credință care era legătura sa cu Dumnezeu, o credință pe care nu o putea ține doar în lăuntrul său, ci o credință pe care a dăruit-o atâtor oameni și care va aduce roade și mai departe căci despre Aspazia se va vorbi mult și numele ei nu va fi uitat niciodată, ci va rămâne un chip luminos pe bolta cerului și o lumină strălucitoare în biserica noastră ortodoxă.
Video: Atitudini
IPS Ioachim: “Prohodim o eroină ce se naște azi în cer dar noi socotim ca azi, la Roman, chiar înmormântăm o Sfântă”
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului: Aspazia Oțel Petrescu a fost condusă pe ultimul drum
Inmormantarea doamnei Aspazia Otel Petrescu
Sute de persoane și-au luat rămas bun de la Aspazia Oțel Petrescu astăzi, 25 ianuarie, conducând pe ultimul drum trupul neînsuflețit al celei ”care a mărturisit şi apărat Ortodoxia cu preţul libertăţii sale în timpul regimului comunist ateu”, după cum a spus Părintele Patriarh Daniel.
Ziua despărțirii a consemnat mai întâi comuniunea de rugăciune în Sfânta Liturghie, săvârșită de un sobor de preoți în biserica ”Schimbarea la Față” din cimitirul ”Eternitatea” – Roman, în cadrul căreia au fost înălțate rugăciuni pentru iertarea păcatelor roabei lui Dumnezeu Aspazia Oțel Petrescu, al cărei trup neînsuflețit a fost așezat pe catafalc, în sfântul locaș.
Apoi, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, dimpreună cu un impresionat sobor de ieromonahi și preoți, a oficiat slujba de înmormântare, în prezența membrilor familiei îndoliate, a prietenilor, a numeroși pelerini, călugări, monahii și credincioși sosiți la Roman din toată țara.
Mesajul de condoleanțe din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel a fost citit de părintele diacon Dumitru Bogdan Bădița, producător general Trinitas TV:
Doamna Aspazia Oțel Petrescu, fiică devotată a Bisericii Ortodoxe Române, a mărturisit şi apărat Ortodoxia cu preţul libertăţii sale în timpul regimului comunist ateu. Autentică personalitate morală, deţinută politic în perioada 1948-1962, doamna Aspazia Oțel Petrescu va rămâne pentru totdeauna în memoria vie a credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române. După eliberarea din închisoare, doamna Aspazia Oțel Petrescu şi-a dedicat viaţa cinstirii şi pomenirii victimelor prigoanei comuniste, scrierile ei constituind o adevărată bibliografie a eroismului românesc mărturisitor. În aceste momente grele pentru toţi cei care au cunoscut-o şi au preţuit-o, adresăm un cuvânt părintesc de mângâiere sufletească şi îi încredinţăm de întreaga noastră compasiune. Ne rugăm lui Dumnezeu să odihnească sufletul doamnei Aspazia Oțel Petrescu împreună cu drepţii, iar pe cei îndoliaţi şi întristaţi să îi întărească întru nădejdea Învierii celei de obşte şi a iubirii milostive a Preasfintei Treimi!
După aceasta, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Ioachim a adresat un cuvânt de mângâiere familiei îndoliate și adunării, evidențiind frumusețea și profunzimea trăirii religioase a Aspaziei Petrescu.
Prezența ei în spațiul public românesc a fost un strigăt, dar nu de disperare, ci un crâmpei din glasul unui arhanghel care anunță voia lui Dumnezeu și care este înveșmântat în autoritatea ce nu o poate da decât comuniunea cu Cel vechi de zile. Rolul său social a fost pilduitor, important și constructiv pentru viața și conștiința oamenilor din cetate. Cuvântările pline de însuflețire despre perioada carcerală a vieții sale, susținute cu prilejul Simpozioanelor și al altor manifestări culturale au adus lumină și speranță în familiile celor ce au pierdut ființe dragi în perioada de tristă amintire pentru istoria acestui neam, și au fost de un real folos tinerilor care au putut afla astfel mărturii cutremurătoare trăite de un intelectual care a suferit încă din timpul școlii. A trăit o viață în lumina lui Hristos pe care L-a avut Mângâiere și Povățuitor în clipele grele ale existenței sale, iar această prezență dumnezeiască a îmbărbătat-o și a înnobilat-o. Cu Hristos în celulă suferința ei a fost o binecuvântare, iar chinurile îndurate i-au transfigurat chipul făcându-l asemănător celui al martirilor prin care Cel răstignit pe lemn a dat mărturie lumii. Experiența celor 14 ani petrecuți în zeghe a fost pentru ea o treaptă care a apropiat-o și mai mult de Dumnezeu și i-a descoperit adâncul de trăire autentică a luminii necreate și a dăruit-o trăirii în duh filocalic. Aici s-a regăsit pe sine și vocația de pelerin spre Dumnezeu. A fost o iubitoare de frumos și de aceea, după ce a fost eliberată din închisoare, a trăit în compania celor ce și-au închinat viața lui Dumnezeu, casa fiindu-i chilie, iar vorba rugăciune. A trăit asemenea monahilor, la picioarele marilor duhovnici, culegând mărturia viețuirii pe calea care duce la mântuire, de aceea toată viața a simțit nevoia de a zugrăvi în cuvinte frumusețea și măreția omului aflat în permanent dialog cu Creatorul său, a menționat ÎPS Sa în cuvântul său.
”La vârsta de 94 de ani, după ce și-a încheiat misiunea de mărturisitor al Adevărului, asemenea Sfinților Apostoli, împăcată cu sine și cu lumea, Dumnezeu a chemat-o la ceruri pentru a-i încununa suferința și a-i răsplăti pătimirea. Lasă posterității un patrimoniu complex de trăire și simțire românească, o cronică autentică a unui timp întunecat din istoria neamului, fiind pentru generația de astăzi un model, iar pentru femeia contemporană o lumină”, a mai spus ierarhul.
După emoționantele cuvântări, sicriul cu trupul neînsuflețit al Aspaziei Oțel Petrescu a fost purtat pe umeri de preoți, în rânduiala specifică slujbei, având în frunte tineri cu drapele în mâini, semn al dragostei și recunoștinței pe care această fiică a Bisericii le-a cultivat de-a lungul vieții.
Mai multe imagini la: Aspazia Oțel Petrescu a fost înmormântată la Roman
TRINITAS TV:
Basilica – Agentia de Presa a Patriarhiei Romane:
Aspazia Oţel Petrescu a fost condusă pe ultimul drum | IPS Ioachim a oficiat slujba înmormântării
Inmormantarea doamnei Aspazia Otel Petrescu – foto Victor Roncea
Aspazia Oţel Petrescu a fost condusă joi pe ultimul drum. Cea care a „mărturisit şi apărat Ortodoxia cu preţul libertăţii sale în timpul regimului comunist ateu”, după cum a numit-o Patriarhul Daniel, a fost înmormântată în cimitirul „Eternitatea” din Roman. Slujba a fost oficiată de IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului.
Mesajul de condoleanțe din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel a fost citit de părintele diacon Dumitru Bogdan Bădița, producător general Trinitas TV.
„După eliberarea din închisoare, doamna Aspazia Oțel Petrescu şi-a dedicat viaţa cinstirii şi pomenirii victimelor prigoanei comuniste, scrierile ei constituind o adevărată bibliografie a eroismului românesc mărturisitor. În aceste momente grele pentru toţi cei care au cunoscut-o şi au preţuit-o, adresăm un cuvânt părintesc de mângâiere sufletească şi îi încredinţăm de întreaga noastră compasiune”, se precizează în mesajul Preafericirii Sale.
După aceasta, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Ioachim a adresat un cuvânt de mângâiere familiei îndoliate, evidențiind frumusețea și profunzimea trăirii religioase a Aspaziei Petrescu.
Ierarhul a evidenţiat rolul „pilduitor, important și constructiv pentru viața și conștiința oamenilor din cetate” pe care l-a îndeplinit Aspazia Petrescu.
Cuvântările pline de însuflețire despre perioada carcerală a vieții sale, susținute cu prilejul Simpozioanelor și al altor manifestări culturale, au adus lumină și speranță în familiile celor ce au pierdut ființe dragi în perioada de tristă amintire pentru istoria acestui neam, și au fost de un real folos tinerilor care au putut afla astfel mărturii cutremurătoare trăite de un intelectual care a suferit încă din timpul școlii.
Înaltpreasfinţia Sa a reiterat faptul că Aspazia Petrescu a trăit o viață „în lumina lui Hristos pe care L-a avut Mângâiere și Povățuitor în clipele grele ale existenței sale, iar această prezență dumnezeiască a îmbărbătat-o și a înnobilat-o”.
„Cu Hristos în celulă”, a afirmat ierarhul, „suferința ei a fost o binecuvântare, iar chinurile îndurate i-au transfigurat chipul făcându-l asemănător celui al martirilor prin care Cel răstignit pe lemn a dat mărturie lumii”.
Experiența celor 14 ani petrecuți în zeghe a fost pentru ea o treaptă care a apropiat-o și mai mult de Dumnezeu și i-a descoperit adâncul de trăire autentică a luminii necreate și a dăruit-o trăirii în duh filocalic. Aici s-a regăsit pe sine și vocația de pelerin spre Dumnezeu.
Aspazia Oţel Petrescu s-a născut în 9 decembrie 1923 la Cernăuţi.
Între 1944-1948 urmează Facultatea de Litere şi Filosofie de la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj. Între 1946-1948 a fost dactilografă la Centrul de Studii Transilvane. În data de 9 iulie 1948 este arestată şi condamnată la 10 ani de temniţă grea, pe care i-a executat în diferite închisori: Mislea, Dumbrăveni, Miercurea Ciuc.
La sfârşitul celor 10 ani de temniţă i s-a mărit pedeapsa cu 4 ani, fiind închisă la din nou la Mislea. În 1958 se stabileşte în oraşul Roman, iar în 1964 se căsătoreşte cu Ilie Alexandru Petrescu.
În 1977, i-a murit mama, iar 10 ani mai târziu, soțul. Din 1998, a rămas și fără frate. În perioada de după Revoluția din 1989, a participat fervent la comemorări ale martirilor din închisorile comuniste, fiind și unul dintre fondatorii sfântului paraclis de la Mislea.
În tot acest timp, Aspazia Oțel a scris și a publicat cărți care îi evidențiază talentul literar și calitatea sufletească de a-și trăi credința în Dumnezeu cu smerenie, bunătate și iubire pentru oameni.
Foto credit: Basilica.ro, Victor Roncea și Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului
Mai multe despre marea marturisitoare a Ortodoxiei AICI
