Părintele Grigore Băbuș: “Chiar în anul ieşirii mele din temniţă, 1964, Prea Fericitul Patriarh Justinian îmi încredinţează iar cheile Bibliotecii Sfântului Sinod, împreună cu porunca de a călăuzi şi gospodări, şi de aici înainte, rosturile acesteia.
Aşa se face că, întorcându-mă, am găsit câteva mii de volume depozitate în pachete care purtau, toate, acelaş înscris prevestitor: Fond interzis! În anii robiei mele prin închisorile comuniste, Dumnezeu mă întărise nespus, aşa că nu am şovăit o clipă: mi-am suflecat mânecile şi, cu credinţă în Hristos, m-am apucat grabnic de treabă. Am desfăcut toate pachetele cu cărţi şi, nepăsător cu bună ştiinţă, la orice avertisment, m-am ispitit să pun în rafturi carte după carte, fiecare cu fişa ei. Dar aceasta nu o făceam oricum, căci, deşi găsisem cărţile de-a valma, nici una nu a lipsit să treacă prin mâna mea, rânduindu-le pe domenii şi pe ediţii, oprind şi aşezând în raft exemplarul cel mai bun, coborând dubletele în depozitul de la subsol.
Astfel, am introdus – în mod firesc şi negândind o clipă la preţul nou pe care l-aş fi putut plăti pentru cutezanţa mea – întreg “Fondul interzis” in fondul general al colecţiilor, punând orice carte la îndemâna oricui vroia să o coboare din raft şi să o citească. Şi, vreme de treizeci şi cinci de ani, de când mi-am închinat toată osteneala şi puterea rosturilor şi bunelor rânduieli ale Bibliotecii Sântului Sinod, nu m-am abătut o clipă de la acest îndreptar moral de principiu.
Aşa s-a pus început zestrei de carte a Bibliotecii Sfântului Sinod. La sâmburele de 4000 de volume al daniei mitropolitului Nifon, s-au adăugat alte mii şi mii de cărţi, astfel că astăzi această zestre numără mai bine de 60 000 de volume din care aproape 4000 sunt catalogate la rubrica cărţi rare, iar numărul manuscriselor urcă la 450, din care 200 sunt mai vechi (secolul al XVI- lea şi al XII-lea), iar 250 mai noi (secolul al XVIII-lea şi al XIX-Iea). Cărţile vechi şi rare strălucesc in ferecături scumpe ca nişte nestemate de veche cultură şi sunt ocrotite în vitrine acoperite cu geam, făcându-i pe cei care calcă pragul bibliotecii să se oprească şi să le cinstească cu luare-aminte şi multă preţuire…”
Integral in acest PDF cu Vestitorul Ortodoxiei din 1 – 15 Noiembrie 1997, unde se afla si un interviu cu Parintele Dumitru Staniloe despre protolatinitate, ecumenism si homosexualism
La 7 februarie 2008, s-a mutat la Domnul părintele Grigore Băbuş, slujitor al Catedralei patriarhale şi bibliotecar-şef al Bibliotecii Sfântului Sinod. Fostul slujitor al Patriarhiei Române s-a născut la 3 iunie 1915, în comuna Teiuşi, judeţul Prahova. La 13 ani a plecat ucenic la Mănăstirea Cheia, unde era stareţ unchiul său, arhimandritul Gheorghe Georgescu. După numai cinci ani, a intrat la Seminarul Teologic de la Cernica, unde a fost coleg şi prieten cu vrednicul de pomenire patriarhul Teoctist, cu parintele Sofian Boghiu, PS Eftimie Luca al Romanului şi cu PS Gherasim al Râmnicului. Seminarului i-au urmat Facultatea de Teologie în Bucureşti şi ani petrecuţi la Cheia şi în Bucureşti. A fost hirotonit preot, în anul 1950, de către patriarhul Justinian Marina pe seama Catedralei patriarhale. În tot acest timp, părintele Băbuş a suferit represaliile regimului comunist, fiind arestat, în 1958, şi închis la Jilava şi Aiud. A fost eliberat mai târziu, prin decretul din 1964. În anul 1965, a fost numit bibliotecar-şef la Biblioteca Sfântului Sinod, îngrijindu-se cu multă râvnă de refacerea fondului de carte deja existent şi îmbogăţindu-l cu multe alte volume recuperate din diverse librării, anticariate sau primite de la diverse personalităţi precum patriarhul Iustin Moisescu, profesorul Gheorghe Moisescu, acad. Virgil Cândea ş.a.. Părintele Grigore Băbuş a lucrat în cadrul Bibliotecii până la sfârşitul anului 2007, când sa retras la metania sa, Mănăstirea Cheia. (C.B./ Z.L.)
