La 11 mai 2018 se împlinesc doi ani de la naşterea în Ceruri a fostului deţinut politic Virgil Totoescu, care a jertfit 14 ani tinereţe, spre mântuirea Neamului Românesc. Dumnezeu să-l odihnească cu Drepţii şi pe noi să ne miluiască pentru rugăciunile mărturisitorului Său!

“Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru perioada de închisoare. De exemplu, când eram la mină, mă retrăgeam pe galerie, stingeam lampa, rămâneam cu mine într-o beznă, întunericul întunericului, nu poate exista un întuneric mai mare decât ăsta în care eram acolo. În atmosfera aceea puteai să meditezi, te puteai ruga, te puteai analiza, îţi puteai diseca sufletul, şi toată viaţa, cu părţile pozitive şi negative, fiindcă nimeni nu este fără de păcat între noi. Să avem întotdeauna aceasta înaintea ochilor smerenia.

– Cum vedeţi viitorul?

– Îmi dau seama că generaţia mea se va stinge, dar am să vă spun un lucru pe care mi l-a spus un ţăran după ce m-am eliberat. El a fost prizonier în primul război mondial, la ruşi. Îmi spune el următorul lucru: Domnule Totoescu, Hristos nu poate lăsa atâta sânge nevinovat să curgă în zadar – ideea că jertfa rodeşte.

Aşa cum în timpul Tainei Pocăinţei picătură de lacrimă nu se pierde înaintea lui Dumnezeu, aşa nu lasă Dumnezeu să piară suferinţa care a fost închinată unei cauze sfinte şi curate, ea va rodi în timp.

Să nu dezarmăm! În poeziile lui Radu Gyr, spun cruciaţii când se întorc din cruciadă, Gottfried către celălalt: „Noi am pus spade în mâini ce nu sunt încă”, adică perenitatea idealului. Nu spada reală, materială, ci a gândului, a inimii. Dacă reuşeşti să te apropii de Dumnezeu cu gând curat, el nu te părăseşte niciodată.

Voi, generaţia tânără, aveţi datoria de a spune adevărul despre ceea ce a fost, adevăr care trebuieşte spus. Noi avem o tendinţă, aceea de a ne lua modele. Să ştiţi, chiar şi cele care prezintă perfecţiuni, perfecţiunea nu o atingem niciodată, au şi ele anumite umbre. Singurul care este fără umbră este acela care a îndrăznit să spună adversarilor săi: Cine Mă poate dovedi că am păcat? Acela este Hristos. Deci să ne raportăm la El, nu la persoane intermediare. Ei ne pot fi lumini pe o anumită perioadă de dezvoltare, dar nu ca să fie ei modele. Modelul este Hristos, fiindcă în El nu există umbră, în clipa în care mă raportez la Dânsul, mă raportez la Duhul pe care l-a adus, la învăţătura pe care a dat-o.”

“Aiudule, Aiudule”, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2001

Blestemul Aiudului

Aiudule, Aiudule,
Temnita crunta,
Fa-te zaludule
Piatra marunta.

Focul mance-te
Ca nu te saturi.
Mereu vrei scancete
Si bei oftaturi.

Vantul destrama-te
Ca nu-ti ajunge
– si’n marea-ti foamete –
mereu vrei sange.

Apele faca-te
Ape ca ele,
Lacrimi din lacate
Plans de zabrele.

Radu Gyr

MARTURISITORII

Mai multe despre mărturisitor aici:

Virgil Totoescu a plecat în Armata din Ceruri la 95 de ani: “La Aiud ne-a ajutat Dumnezeu să transformăm celula în chilie”

Concertul lui Tudor Gheorghe din care este extras fragmentul de mai sus: