O slujbă simplă, fără ierarhi și oficialități locale sau de alte feluri, călugărească am putea spune, pe măsura smereniei infinite a prea bunului Părinte Arsenie Papacioc, dârzul luptător al Cuvântului, pătimitor și biruitor al temnițelor sataniste, a caracterizat sâmbăta trecută parastasul de 7 ani al mărturisitorului de la Mănăstirea Sfânta Maria – Techirghiol.
“La manastire se vine cu-n dor mare, cum se spune – o nebunie pentru Hristos, de a te rastigni pentru El, de a suferi ocara, lovirea, prigonirea infrangerii marelui dusman, orgoliul, si se pazeste si se incearca sincer spre marea nadajduitoare a mantuirii, smerita smerenie si vei simti adevarata libertate dorind sa-i iubesti cu adevarat pe toti. Adica sa primesti umilinta, spinii coroanei Lui, cuiele, sulita si moartea pentru El.”, spunea Parintele.
Evocand minunata lucrare a Maicii Domnului, Parintele amintea: “Dar cea mai mare multumire o am catre nemarginita bunatate a lui Dumnezeu, ca ne-a dat de am cunoscut mijlocitoare pe Maica Domnului, aparatoarea desavarsita a vinovatilor. Spre a ne schimba viata ne trebuie numai o vointa tare si o incredere mare in mila Maicii Domnului si a atotputernicului ei ajutor. in manastire mi-am aprins sufletul de bucurie, daruindu-ma rugaciunilor Maicii Domnului, apararea neajunsa a noastra a celor slabi.
M-au numit paraclisier inca din primele zile. Acolo era o candela “neadormita” la Maica Domnului. Era mare criza de ulei, nu erau sosele si nu aveam ulei… Dimineata, cand deschideam usa de la Biserica si ma uitam daca mai arde candela… si cand vedeam ca arde, mergeam in genunchi de la usa de afara pana la candela, de bucurie ca nu s-a stins… nu-mi dadeau ulei si candela ardea noaptea si ziua… era lucrarea Maicii Domnului.”
“Am fost al saptelea copil la parinti, nascut in 1914, la 15 august, comuna Perieti, satul Misleanu, judetul Ialomita. Parintii se numeau Vasile si Stanca. Tata a fost agent sanitar peste sase sate si a contribuit masiv la constructia Bisericii din sat.
Ma cheama Papacioc. Pentru ca tatal bunicului meu a fost preot in Macedonia, in nordul Greciei. Si de aici vine numele. Era aroman si i s-a spus: “Popa cu cioc” – Papacioc. Dar la origine ne chema Albu. “, mai povestea Parintele.
De asemenea, publicăm aici și câteva fotografii de la slujba de pomenire de 7 ani însoțite de o serie de cuvinte duhovnicești, urmate de o filmare de la înmormântarea Părintelui.
Să avem parte de rugăciunile prea bunului Părinte Arsenie!
Ne-am bucurat să constatăm că Părintele Arsenie și Părintele Justin s-au înfrățit și prin mormintele lor la pomenirile de 7 și respectiv 5 ani, după cum se vede în aceste doua imagini.
De aceea am selectat pentru Dvs și un poem al autorului fotografiilor de la parastasul Părintelui, Anghel Curty Jr.:
Din nestematele Părintelui Arsenie Papacioc
“Să nu dai bucurie vrăjmaşului, că vrea cât de mică deznădejde de mântuire şi de orice.”
“Să gândeşti cu inima plină de bucurie la ziua cea mare când va trebui să păşim în altă lume mare şi albă, cu mila lui Dumnezeu, pe care am slujit-i şi cîntat-o zeci de ani, zi de zi, clipă de clipă. Preţuieşte deci orice clipă şi să cunoşti a nu avea răutate pe cei care latră şi urlă, e toată împlinirea Sf. Scripturi a Domnului nostru Iisus Hristos.”
“Să ştii să iubeşti cu adevărat, pe toţi şi, aşa te vei elibera de multe suspine negre.”
“Dacă vor veni necazuri şi vei zice că sunt prea mari, te vei gândi ca un copil deştept, că Dumnezeu dă şcolarilor celor mai buni lecţiile cele mai grele.”
“Glasul inimii nu se aude, dar se simte şi leagă strâns laolaltă valorile ascunse ale iubirii.”
“Salvaţi-vă în fiecare moment, prin cunoştinţa de sine.
Păstraţi-vă veselia care e de origine divină şi păstraţi-vă, cu drag, marele har al Învierii în paşii voştri, în lupta şi gândirea ce aveţi.”
“În iureşul năvalnic al vieţii prindeţi-vă, descoperiţi-vă şi alinaţi durerile lumii din plinul ce-l aveţi.”
“Să ştii să aduci pe Sfântul Duh în tine.
Sfântul Duh nu refuză niciodată o inimă smerită.”
“Hristos este în inima ta. Apără-l cu Sabia în inimă.
Veşnicia cea mare se poate cuceri printr-o prăpastie de smerenie.
Tânărul cel adevărat este cel ce poartă cu bărbăţie frumuseţea bătrâneţii.”
“Mâine veţi vedea că astăzi puteaţi mai mult, ca purtători de Cruce!”
“Împlineşte-ţi cu drag obligaţiile unde eşti şi zâmbeşte tuturor problemelor, mai ales celor necăjite sau greu de rezlovat că, până la urmă, tot dragostea lui Dumnezeu le rezolvă şi dezleagă.”
“Roagă-te cum poţi şi rugăciunea ta cea mai primită este să mângâi în toate părţile, mai de aproape sau mai de departe. Nu te gândi să împlineşti totul într-o mişcare, gândeşte-te, însă, ca mişcarea să aibă direcţia cea bună.
Trebuie să avem un punct de vedere propriu şi apăsat, cu o sfântă îndrăzneală când lumea de lângă tine, ocazională, respiră numai pământeşte. Toate vor trece: şi oamenii, şi momentele şi zilele noastre; şi care va fi bucuria dacă viaţa ţi-a fost fără curajul sfânt, fără petrecerea mereu gândind la Ziua cea Mare, la o sfântă şi grea întrebare?”
“Nu-ţi face probleme pentru cele care, de fapt, nu te privesc pe tine. Eventual te vei scuza mereu şi nu vei spune Taina ta uşor.”
“Îndemn la bucurie şi continuă jertfă pentru Domnul tău.”
“Mântuind, mântuieşte înseamnă că toată lumea, nu numai monahii, să ajute, dacă vor mântuire, pe alţii. Orice ai face, ce ţine de inima cinstită, şi aduce bucurie în tot felul aproapelui, fără alegere, este faptă mântuitoare pentru tine; că acela, folosindu-se şi ştiind că tu eşti mânat de imboldul creştin, se va gândi la răspunderea ce are şi el penru mântirea lui şi, în tot cazul, nu va răni pe Hristos cu necredinţa şi cu nepăsarea, la nivelul lui. Se spune că la moarte ne va întreba: care sunt fiii tăi? Adică, tot omul care s-a folosit de jertfa ta ce ai făcut pentru el, se numeşte fiul tău, chiar şi cel care se aşteaptă la răzbunarea ta şi n-ai făcut-o se va numi fiul tău…
… Conştiinţa şi ştiinţa despre aproapele tău înseamnă să nu-l vorbeşti de rău în nici un chip. Mulţi care au avut multe slăbiciuni fireşti s-au mântuit că nu au vorbit de rău pe alţii, şi care meritau şi care nu meritau vorbiţi.
M-am bucurat să descopăr această cale şi am recomandat-o cu toată convingerea şi râvna, în viaţă…
Caută pe Hristos la vrăjmaşul tău.”
“-Ce să fac, părinte să mă mântuiesc?, zice un ucenic în Pateric. Ţine-ţi mintea despre aproapele şi te mântuieşti, fiule.”
“Nu i-a spus de nevoinţe cu mari înfrânări, ci numai despre aceasta, care înseamnă iubirea.”
“Nu stropi cu agheazmă mare prin casă decât opt zile de la Bobotează. Cu cea mică poţi stropi când vrei. Agheazma mare se mai ia cu o zi înainte de Sfânta Împărtăşanie – înainte – curăţirea.”
“Orice clipă poate fi un timp şi orice suspinare poate fi o rugăciune. Totul este să ai inima prezentă şi un zâmbet ascuns în ea.
Primiţi ca nişte oameni divini orice lovitură. Oamenii buni vă ajută la mântuire dar cei răi şi mai mult: răbdaţi-i fără necaz.
Toate veacurile au fost pline de duşmani, dar veacul acesta a umplut cerul de sfinţi.”
“Suferinţa este un mare dar de la Dumnezeu.”
“Fereşte-te să nu cazi în capcana părerii de sine, în aceea de a zâmbi fals, a lăcomiei şi în aceea de a nu te lupta să învingi bestia: tristeţea din om (din tine).”
“Veselia poate să-ţi procure o mare şi subţire lucrare duhovnicească. Ea te poate elibera de ambiţii, de colţii urii şi este starea pe unde nu poate intra nici un fel de diavol.”
“Tristeţea este începutul morţii sufletului.”
“Un prieten este mult mai valoros decât o foarte mare bogăţie, numai dacă prietenia lui o aveai cînd erai sărac.”
“Nu există o pierdere mai mare (oricare ar fi) ca pierderea timpului.”
“Iubirea are nevoie de jertfă şi de adevăr. Altfel se schimbă în ură.”
“Toată împărăţia de sus caut-o, că este ascunsă în inima ta, în casa ta, în mănăstirea ta.”
“… Nu este ruşinos pentru un om a cădea strivit de durere, e ruşinos a muri istovit de plăceri.”
“Nu te poţi înscrie în Cartea Cerească rugând pe cineva s-o facă, ci trebuie ca tu cu sângele tău să te înscrii. Nu în cărţile de aur, în diplome şi dosare pompoase, care-ţi fac nume bun, e înscrierea care trebuie s-o urmăriţi, în singurele zile care ne-au mai rămas, ci în Cartea Cerului.
Ca să fii înscris în cartea pământului care îţi aduce laudă şi mărire omenească, câtă lume trebuie să ucizi.! Iar dacă vrei să fii în pagina cerească înscris, trebuie neapărat să te laşi ucis.
De aceea am zis să nu ucideţi, măcar cu un cuvânt, pe nimeni ci numai să vă lăsaţi ucişi.
Apăraţi-vă, însă! Scriptura vă dă această liberă putere peste născocirile viclene ale oamenilor. Ei din jertfa continuă a vieţii nu înţeleg prea mult, sau chiar nimic. Trebuiesc puşi, prin sincera ta simţire să-şi vadă poziţia şi Stăpânul Care le-a şoptit. Nu rămâne decât singură fapta ta de jertfă. Să vă apăraţi chiar dacă vine mânie, dar să nu urâţi.
Sfântul Apostol Pavel zice: “Mâniaţi-vă dar nu greşiţi!” nu vă stricaţi din laşitate zidirea cea scumpă din voi.”
“Smerenia este arta de a sta la locul tău.”
“Nimic nu este pierdut cât timp credinţa e în picioare, cât sufletul nu abdică şi capul se ridică din nou.”
“Sfatul cel mai important: iubeşte cu tot sufletul şi iartă.”
“Învață să ai mereu un zâmbet ascuns în inimă.”
“În iubire nu există nimic raţional. „Nu ştiu de ce îl iubesc pe acela!” Iubirea nu are nici început, nici sfârşit, există deodată cu Dumnezeu. Deci, ca să se depăşească această răceală, trebuie să se ducă o viaţă creştinească.”
“Dacă nu poţi să-ţi iubeşti vrăjmaşii, măcar să nu-i urăşti şi nu mai eşti în baltă, ci pe treaptă.”
“Un creștin este un erou permanent și nu un milog.”
“Nimic nu m-a ajutat mai mult în viaţă ca suferinţa. Singură, suferinţa este suprema catedră de teologie. Sunt sigur că îngerii erau geloşi pe noi pentru că ei nu au această suferinţă dincolo de firea noastră.”
“Să ştim să murim şi să înviem în fiecare zi…”
Arhimandrit Arsenie Papacioc
“EPISTOLE”, Editura Accent Print (Suceava, 2015) și alte ziceri
Sursa: MARTURISITORII
Foto: Aurel Grigore Ionescu
Părintele Arsenie era mai mult un vindecător de suflete rănite de păcate, decât un judecător al păcătoșilor. Îmbina armonios bunătatea milostivă cu îndemnul la îndreptare duhovnicească. Era totdeauna un om al păcii și al bucuriei duhovnicești.
3 Comments