Ni se cere, fiecăruia în parte, să avem curajul să-L mărturisim pe Hristos. Dacă nu avem acest curaj de a-l mărturisi, nici El nu o va face în faţa Tatălui Său. Ce înseamnă să Îl mărturiseşti pe Hristos, să ai curajul de a vorbi despre credinţa ta? Ca să poţi face aceasta trebuie să ai dragoste nemărginită în Hristos! Noi nu putem să mărturisim decât lucrurile pe care le iubim! Despre cele pe care nu le iubim, ne este foarte greu să vorbim. Când iubeşti pe cineva, timpul se suspendă. A iubi înseamnă a converti timpul în veşnicie.

Dacă noi Îl iubim pe Hristos, nu avem altă soluţie decât să Îl mărturisim, chiar şi într-un context ostil, în care parcă îţi este greu să vorbeşti despre El.  E posibil ca unii să te ironizeze, sau să deschizi o dezbatere căreia să nu îi poţi face faţă, sau unii să-L batjocorească, iar tu preferi să adopţi atitudinea omului tăcut, ca şi cum nu crezi în Hristos. Ar trebui să ne comportăm şi în afara zidurilor bisericii aşa cum ne comportăm în interiorul ei! Pentru că suntem aceiaşi oameni.

De ce te comporţi în societate, în mediul exterior, ca şi cum nu ai fi creştin? Pentru că nu există încă dragoste desăvârşită faţă de Hristos. Dacă ar exista dragoste desăvârşită şi credinţă puternică vei vorbi oriunde despre Hristos. Şi o vei face cu nobleţe, cu multă gingăşie, fără să epatezi, fără să faci un caz din credinţa ta. Însăşi viaţa ta, modul tău de a te comporta devine o mărturisie despre Cel în care crezi! Atitudinea ta, comportamentul, gândurile, toate să trimită spre Hristos! Atunci credinţa devine viaţă!

Noi, de multe ori, facem cele ce ţin de forma credinţei, dar neglijăm profunzimea ei, faptul că prin credinţă noi trebuie să ne identificăm cu Hristos. Mărturisirea este iubire asumată faţă de Dumnezeu!

Evanghelia ne invită, în lumea aceasta poziţionată greşit din punct de vedere axiologic, al valorilor în care credem, la o asumare mult mai deplină a credinţei pe care noi o mărturisim, cu eleganţă, cu nobleţe, cu multă inteligenţă! Vă îndemn, ca mărturisire publică de credinţă, să participaţi, pe 6 și 7 octombrie, la Referendumul pentru modificarea articolului 48, alineatul 1, din Constituţie.

Este prima dată în istoria ţării când 3 milioane de oameni se gândesc că ar trebui modificat articolul din Constituţie privitor la căsătorie. Dumnezeu, la 100 de ani de la Unire, ne cere să facem istorie. Şi putem face istorie mărturisind valorile în care credem: Familie, Biserică, Credinţă! Cine lipseşte, înseamnă că împărtăşeşte alte valori.

Avem deci ocazia, pe 6 și 7 octombrie, să mărturisim valorile în care credem, cu nobleţe şi cu foarte multă demnitate.

*** Fragment din omilia rostită de Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, în Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci, la biserica ortodoxă „Înălţarea Sfintei Cruci şi Sfântul Macarie cel Mare” din Leeds, Marea Britanie, redat de Doxologia.