“Adevărul pe care l-am aflat pe urmă este că “Domnul este cu noi până la sfârşitul veacului“, că se întrupează necontenit în Taina Euharistiei şi printr-insa Harul lui Dumnezeu (ca şi prin celelalte Taine) coboară asupra noastră şi împlineşte strigarea aceluiaşi acatist de care am vorbit: S-a facut Om ca noi, “ca să tragă la înălţime pe cei ce-I cântă aliluia”.” – Mircea Vulcănescu (3 martie 1904, București – 28 octombrie 1952, Aiud) către Jeni Axente; extras dintr-o scrisoare inedită, datată “Din Paris, în zilele dintâi ale lui Maiu 1926”
Fragment dintr-o declarație a deținutului K9320/1948 Vulcănescu Mircea
“Cu rugăciunile martirilor ca Mircea Vulcănescu mai trăim noi la ora actuală. Avem mijlocitori pe sfinţii noştri martiri din închisorile comuniste, cei care şi-au dat viaţa pentru Dumnezeu şi neamul lor, cărora să le cerem rugăciunile, ca unii ce au luptat şi au biruit Fiara prin puterea Crucii lui Hristos”. – Părintele Justin Parvu, fost deţinut politic timp de 16 ani
“S-a întâmplat să fiu scos pentru tortură în aceeaşi serie cu Mircea Vulcănescu. Torturarea mea s-a terminat şi acum zăceam aruncat într-un colţ pe jos. La rând era Mircea Vulcănescu. După ce l-au torturat prin bătaia pe tot corpul (pentru a nu ştiu câta oară) a căzut în nesimţire. Era plin de sânge. Un ţigan robust l-a luat de un picior, târându-l pe jos. Capul i se bălăngănea în dreapta şi-n stânga ca o minge legată cu o sfoară trasă de un copil zglobiu, în joacă. Cum trecea tocmai prin dreptul meu, m-am târât puţin ca să îi îmbrăţişez capul şi să-l încurajez. Se vedea că nu este mort. Ţiganul care îl târa m-a îndepărtat cu o lovitură de bocanc în piept, care mi-a tăiat respiraţia. Cred că aceasta a fost ultima tortură pentru bravul bărbat. Îmbăindu-l cu apă rece pentru a-şi veni în fire, a contractat o congestie pulmonară şi după câteva zile a murit, sporind mormintele necunoscuţilor de pe câmpul din vecinătate cu încă unul”. – mărturia fostului deţinut politic Nicolae Crăcea, consemnată de Gheorghe Andreica în “Mărturii din iadul temnițelor comuniste”
Moartea lui Mircea Vulcănescu în dosarele criminalilor
Averea lui Mircea Vulcănescu
Textul de mai jos reprezintă una din cărţile de vizită ale creştinului Mircea Vulcănescu. Subsecretar de stat la Ministerul de Finanţe, minte genială, care a chivernisit averea României în anii celui de-al doilea război mondial, datorită căruia România nu numai că nu a avut de suferit nici o lipsă materială majoră, ba chiar a putut să furnizeze un sfert din carburanţii războiului din răsărit şi să trimită ajutoare alimentare de urgenţă Belgiei, Cehoslovaciei, Yugoslaviei şi altor ţări, iar, în cele din urmă, să împrumute Germania cu o sumă echivalentă cu 19 miliarde de euro în banii de astăzi. Cu toate acestea, se poate vedea din cele de mai jos că nu şi-a cumpărat nici case, nici automobile, nici pămînturi, nici aur, nici alte averi mobile sau imobile. Se poate vedea cum înţelegea Mircea Vulcănescu să fie şi creştin şi slujitor al intereselor României şi românilor, spre diferenţă de cei mai mulţi dintre demnitarii de ieri şi de azi ai acestei ţări.
„Dosar nr. 2519/1946
Sequestru asigurător
PROCES-VERBAL
Astăzi, 23 mai 1946, ora 15,30;
Noi, Fl. Cangeanu, portărel al Tribunalului Ilfov, domiciliat în Bucureşti, str. Duzilor, nr. 29, având în vedere adresa cu nr. 9239/1946 a Trib. Ilfov, Secţia Notariat şi conform ordonanţei din 20 V 946 a Acuzatorului Public, Cabinetul I, Tribunal Ilfov, prin care ne invită să înfiinţăm sequestru asigurător pe orice fel de avere mobilă, aparţinând bănuitului Mircea Vulcănescu, aceasta până la concurenţa sumei de lei [necompletat], capital cu procente şi cheltuieli spre despăgubirea creditorului [necompletat];
În consecinţă, la stârnirea creditorului şi din oficiu, ne-am transportat în Bucureşti, str. Popa Soare, nr. 16, la domiciliul bănuitului şi aci am găsit prezentă pe doamna Margareta Vulcănescu, soţia bănuitului, căreia, punându-i în vedere calitatea şi scopul venirii noastre, ne declară că soţul său este în prezent reţinut, care ne-a declarat că cea mai mare parte din obiectele mobile sunt proprietatea d-sale şi nu ale soţului său.
Pe răspunderea şi după indicaţia creditorului, am declarat sequestrate asigurător , 1 (una) masă de sufragerie; şase scaune de sufragerie; 10 zece tablouri diferite mărimi, cu diferite picturi; două fotolii şi una canapea tapiţate; un aparat de arde gaz; un pian; cinci lămpi; un divan; una maşină de bucătărie; un dulap; trei vase de flori; un vas de faianţă; un divan mare; un scrin; o bibliotecă turnantă; o etajeră; un şifonier; una măsuţă cu un scaun; o altă măsuţă mică; două costume de haine bărbăteşti, de culoare gri şi negru; şase cămăşi bărbăteşti, diferite culori; una pijama; un aparat de arde gaz; două cuverturi de pânză; un echipament de scrimă, format din 2 măşti, două mănuşi şi patru florete; patru biblioteci; un birou de stejar; una masă pentru telefon; una lampă de birou; două etajere; patru scaune format fotoliu, tapisate; două taburete cu creton şi două scaune de lemn; două perechi de pantofi; cinci perechi de ciorapi; una haină de blană uzată, bărbătească; una căciulă neagră; două pălării bărbăteşti; una cuvertură roz; două cuverturi uzate; una măsuţă de stil; una măsuţă stil; un pupitru de copii; una canapea tapisată cu două fotolii; trei lustre; una maşină de cusut; două scaune şi o măsuţă de paie; o noptieră; un covor modem albastru, uzat; un dulap servind garderoba copiilor; una bibliotecă; şase bibelouri; un aparat de radio; un divan pentru copii; şase perdele diferite; o noptieră de copil; cinci cearceafuri diferite; şase perne diferite mărimi; trei plapome; un pat de fier pentru copil; una bancă de copii; un dulap; un scaun format fotoliu, din lemn uzat; două dulăpioare; două geamantane şi două coşuri de nuiele; 5 bibelouri; două covoare româneşti, diferite culori şi mărimi; două covoare stil oriental, diferite mărimi; un butoi de gaz; una bicicletă; 50 volume cărţi jurisprudenţă, M. Dalloz, legate; 16 volume cărţi jurisprudenţă M. Dalloz, legate; 500 volume cărţi legate, diferiţi autori români şi străini; 700 broşuri cărţi diferite; un şifonier cu două uşi şi oglindă; una mie, una sută, opt zeci şi cinci cărţi broşate, de diferiţi autori români şi străini; şase scrumiere; un serviciu de masă complet pentru 12 persoane; 30 de pahare diferite forme; un serviciu de ceai incomplet; un serviciu de cafea incomplet; 7 linguri; 12 cuţite; 7 furculiţe şi 7 linguriţe dintr-un aliaj de argint; 5 cratiţe; una maşină de bucătărie; una masă de bucătărie; una maşină de tocat carne; una strecorătoare; un scrin de vase; o etajeră; un scaun de bucătărie; formă de prăjitură; două tigăi; două oale; două ligheane; o lădiţă pentru vase, un răcitor cu gheaţă uzat, un cuier.
Toată această avere mobilă am lăsat-o pe loc şi am dat-o în paza şi custodia d-nei Margareta Vulcănescu, soţia bănuitului, cu toate rigorile legii.
Drept care am dresat prezentul proces-verbal, iar un exemplar a fost lăsat bănuitului.
Portărel,
FI. Cangeanu
Custode,
Margareta Ioana Vulcănescu”
C. N. S. A. S. Direcţia Arhivă Popeşti-Leordeni, Fond: P[ENAL] 232, Voi. 21, f. 247 f. + v.: formular imprimat, completări manuscrise.
(din volumul Nae Ionescu şi discipolii săi în arhiva Securităţii. Volumul V: Mircea Vulcănescu, ed. Eikon, Cluj Napoca 2013, p. 32-33, volum îngrijit de Dora Mezdrea)
