Preoți basarabeni martirizați

în primul an de ocupație sovietică (1940-1941)

de Pr. Protoiereu Ioan Lisnic

Ca urmare a semnării Protocolului adițional secret al tratatului sovieto-german din 23 august 1939, Uniunea Sovietică arăta interes față de Basarabia. La 26 iunie 1940, Guvernul sovietic adresează României prin ambasadorul român la Moscova o notă ultimativă în care se cerea cedarea Basarabiei și a Bucovinei de nord. Sovieticii motivau ”înapoierea” Basarabiei argumentând fals cum că majoritatea populației de pe acest teritoriu o alcătuiesc ucrainenii și că în 1918 a fost zădărnicită unirea Basarabiei cu Ucraina.[1]Nordul Bucovinei îl cereau ca deaspăgubire pentru ocuparea Basarabiei de către România timp de 22 de ani. Pentru a evita invazia sovietică pe întreg teritoriul României, după lungi discuții în Consiliul de coroană s-a acceptat cerințele ultimatului, hotărând ca armata și administrația civilă de pe teritoriile indicate să se evecueze. La 28 iunie 1940 trupele sovietice intră în Basarabia, Bucovina de nord și ținutul Herța( motivând mai apoi că ținutul Herța a fost ocupat ”din greșeală”).[2]În aceeași zi s-a început evacuările din Basarabia și Bucovina de nord. Împreună cu administrația civilă și militară românească s-au retras peste Prut un număr mare de populație. S-au retras și 486 de preoți din cele trei eparhii basarabene și 112 preoți din Mitropolia Bucovinei.[3]

După eliberarea Basarabiei şi revenirea autorităţilor româneşti, s-a constatat că doar într-o perioadă de un an de ocupaţie sovietică (1940-1941) au fost distruse 13 biserici, 27 transformate în cluburi, 48 de preoţi omorâţi sau deportaţi.[4] Potrivit altor date, dintre cei rămași în timpul ocupației, au fost executați, sau deportați peste o sută de preoți. Numai în localitatea Volintiri, jud. Cetatea Albă au fost executați de către agenții N.K.V.D. 16 preoți.[5] În perioada stăpânirii sovietice se desfăşura o intensă propagandă antireligioasă. Bisericile erau supuse la plata unor impozite exagerate, în cazul neachitării la timp a sumelor stabilite de autorităţi locaşele sfinte erau închise şi transformate în magazii, sali de spectacole, căzărmi, grajduri sau chiar closete, cum a fost cazul unor biserici din Hotin şi Ismail. Preoţii rămaşi sub stăpânirea sovietică erau şi ei supuşi la plata impozitelor. Erau obligaţi să îndeplinească tot felul de munci degradante, erau umiliţi, bătuţi, deportaţi şi chiar omorâţi.[6]

Din rândurile celor 226 preoţi din Eparhia Hotinului, care cuprindea județele Bălți, Hotin și Soroca, rămaşi sub noua stăpânire, 17 au fost deportaţi. Au fost deportaţi şi 28 cântăreţi.[7] In Foaia eparhială, Episcopia Hotinului, nr.3 din 1941, era publicată lista celor 17 parohii vacante prin deportarea preoţilor titulari dar și 8 parohii vacante prin decesul preoților.[8]

Au fost condamnați pe motive politice, pentru apartenența la vreun partid din perioada interbelică, pentru ,,agitație antisovietică”, pentru încercarea de a se repatria sau pentru neachitarea către stat a impozitelor stabilite.

Despre martirajul unor preoți din perioada stăpânirii sovietice, preoții Alexandru Baltaga din Călărași, Gheorghe Munteanu din Ismail, Mihei Mizumschi din Volintiri, Cetatea Albă ș.a. s-a mai scris. În rândurile ce urmează încercăm să reconstituim biografiile unor preoți despre care s-a scris mai puțin. Arestați și condamnați la ani grei de temniță de unde nu s-au mai întors, omorâți fără judecată sau exterminați prin muncă silnică.

Barbos, Pavel, preot în parohia Fetești, jud. Hotin. S-a născut la 7 august 1885[9]. După absolvirea Seminarului Teologic a fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica Sf. Arh. Mihail din Fetești, jud. Hotin, cu începere de la 16 decembrie 1910[10].

Timp de trei decenii părintele Pavel Barbos a păstorit cu dăruire parohia încredințată. A desfășurat o activitate misionară și pastorală atât în parohie cât și în cadrul ședințelor Cercului Pastoral al protoieriei V, jud. Hotin. Astfel, la 10 octombrie 1937, în cadrul ședinței cercului pastoral care s-a desfășurat în parohia Badragii Vechi, părintele Pavel Barbos din Fetești a predicat în timpul Sf. Liturghii despre „Sfintele Taine ca mijloace de mântuire”. După Sf. Luturghie s-a oficiat un Tedeum, apoi membrii cercului au mers în procesiune ca să sfințească noul local de școală. La aceste manifestări a fost prezent prefectul județului, autoritățile locale, credincioșii localnici și cei veniți din satele vecine[11].

Un eveniment important din viața religioasă a credincioșilor din Fetești a fost sfințirea locului unei noi biserici. Biserica veche era din lemn și neîncăpătoare. Din inițiativa preotului paroh s-a început construcția unei noi biserici. În anul 1934 devizul de cheltuieli pentru construcția bisericii era de 559.940 lei[12]. Din cauza lipsurilor și greutăților materiale, până în anul 1940, pereții bisericii noi au fost ridicați până la ferestre. Împlinirea visului părintelui Pavel Barbos de a construi un nou locaș sfânt a fost realizat peste mai mult de șapte decenii (biserica a fost târnosită în anul 2011)[13].

În primul an de prigoană împotriva credinței din timpul ocupației sovietice (1940-1941) părintele Pavel Barbos a fost arestat și deportat în Siberia[14], despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic.

După anul 1944 biserica de lemn din Fetești a fost distrusă de autoritățile sovietice, iar construcția noii biserici se afla în ruină[15].

Belikci (Belicci), Hristofor, preot în parohia Cuza Vodă (fosta Hagi-Abdul), jud. Ismail. S-a născut la 1 noiembrie 1902. După absolvirea Seminarului Teologic, a fost hirotonit preot pe seama parohiei Covurlui, jud. Cahul, cu Biserica Sf. Gheorghe, începând cu data de 26 octombrie 1925. La 1 noiembrie 1928 a fost transferat la Biserica Sf. Dimitrie din Baimaclia același județ[16].

Ultima parohie a părintelui Hristofor Belikci a fost com. Cuza Vodă (fosta Hagi-Abdul), jud. Ismail, cu Biserica Sf. Nicolae, numit la 1 aprilie 1937[17].

După instaurarea puterii sovietice din 1940-1941, mulți preoți voiau să se repatrieze în România. Fiind în Ismail, a fost arestat direct din stradă, împreună cu părintele Vasile Spanaki din com. Minjir, jud. Cahul, la 23 decembrie 1940[18]. Au fost acuzați de faptul că , locuind în Ismail, ” ar fi produs instigare antisovietică îndreptată spre răspândirea stării de spirit de emigrare a populației, spre subminarea și discreditarea acțiunilor partidului și guvernului sovietic”[19].

În vara anului 1941 au fost trimiși în regiunea Sverdlovsk, unde la 6 mai 1942 au fost condamnați la câte 10 ani de lagăr de unde nu s-au mai întors. Părintele Hristofor Belikci a trecut la Domnul la 3 octombrie 1943[20].

Bodrug, Vasile, preot în parohia Dușmani, jud. Bălți. S-a născut la 21 martie 1902[21]. După absolvirea Școlii de cântăreți în anul 1918, a fost numit la Biserica Sf. Nicolae din localitatea Chirileni, jud. Bălți[22]. A urmat apoi studiile la Seminarul teologic și după absolvire a fost hirotonit preot. La 1 octombrie 1926 a fost numit paroh la Biserica Sf. Nicolae din com. Dușmani, jud. Bălți[23].

A desfășurat o activitate pastorală și misionară atât în parohie cât și în cadrul ședințelor Cercurilor pastorale din protoieria I Bălți din care făcea parte și parohia deservită de P.C. Sa. A predicat la 20 septembrie 1936 la ședința Cercului pastoral Hâjdieni, după oficierea serviciului divin[24] și la ședința Cercului pastoral Glodeni, la 23 mai 1937. După săvârșirea Sf. Liturghii, părintele Vasile Bodrug a predicat despre “indiferentismul religios”[25].

În primul an de ocupație sovietică, părintele Vasile a fost arestat și condamnat la moarte prin împușcare, în anul 1941[26].

Buiuc, Dimitrie, preot în parohia Domulgeni, jud. Soroca. S-a născut la 10 februarie 1899[27]. Avea studiile Seminarului Teologic, fiind hirotonit preot în anul 1920. În perioada anilor 1921-1929 a fost paroh la Biserica Acoperamântul Maicii Domnului din Vertiujeni, jud. Soroca, apoi a fost transferat la Biserica Sf. Nicolae din Arionești, același județ[28].

În anul 1932, un număr mare de transnistreni, din cauza persecuțiilor bolșevice au trecut iarna pe gheață, apa Nistrului. Cârmuirea Episcopiei Hotinului a luat spre îngrijire patru băieți și zece fete pentru a le acorda adăpost și învățătură. Fetele au fost distribuite în mănăstirile Japca și Călărășeuca, iar băieții au urmat studiile la Școala de cântăreți din Mănăstirea Dobrușa[29].

Părintele Dimitrie Buiuc solicita permisiunea ca una dintre fetele refugiate să fie luată spre îngrijire de familia sa. Asigura că la vârsta majoratului ea va fi înzestrată cu zestrea de casă, 1 ha de pământ lucrător, o juncă, doi juncani ș.a. Răspunsul P.S. Episcop Visarion al Hotinului (1923-1935) a fost următorul, cum că aceste fete se pot da numai în condițiuni de înfiere[30].

Ultima parohie a părintelui Dimitrie a fost com. Domulgeni, jud. Soroca, cu Biserica Sf. Nicolae.

În primul an de prigoană împotriva credinței, a fost ucis de sovietici, la 15 septembrie 1940[31].

Cernăuțeanu, Antonie, preot în parohia Șagani, jud. Ismail. S-a născut la 5 februarie 1900, în familia preotului Ioan Cernăuțeanu. După absolvirea Seminarului Teologic a fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica Sf. Dimitrie din Bordiug, jud. Hotin[32].

În anul 1940, părintele Antonie Cernăuțeanu era paroh la Biserica Sf. Nicolae din Șagani, jud. Ismail.

În primul an de ocupație sovietică din 1940-1941, fiind în Chișinău, a fost arestat direct din stradă împreună cu fratele său, preotul Vladimir Cernăuțeanu[33].

A fost judecat pentru „agitație antisovietică” și condamnat la 5 ani de lagăr în Siberia, de unde nu s-a mai întors[34].

După reinstaurarea administrației românești în Basarabia, soția părintelui Antonie, Alexandra, cerea ajutor printr-o scrisoare adresată P.S. Policarp, Locotenent (locțiitor) al Episcopiei Cetății Albe-Ismail (1941-1944). Arăta că după deportarea soțului ei de către bolșevici, toată gospodăria a fost distrusă. Rămânând cu patru copii avea nevoie de ajutor.

Despre arestarea preoților Antonie și Vladimir Cernăuțeanu ne mărturisește preotul V. Cazacu în amintirile sale din 1941: “La începutul lunii februarie 1941 s-au întâlnit în orașul Chișinău mai mulți preoți ce voiau să se repatrieze. La colțul străzii Alexandru cel Bun microfonul bolșevic reda o lecție antireligioasă, împotriva sfintelor moaște. O parte din credincioși, împreună cu frații preoți Cernăuțeanu, au început să combată cele auzite. Peste câteva minute un agent al NKVD-ului îi arestează pe preoții Cernăuțeanu, neștiindu-se nimic până astăzi de soarta lor”[35].

Cernăuțeanu, Vladimir, preot la Catedrala din Tighina. S-a născut la 3 ianuarie 1902. Avea studii de licențiat al Facultății de Teologie din București. În timpul când ocupa funcția de paroh al Catedralei din Reni, din inițiativa P.C. Sale, a fost renovată fundamental Biserica Catedralei, construindu-se și o casă parohială. A fost înființat un azil de bătrâni și organizată Societatea religioasă ”Sf. Gheorghe” a tineretului din Reni. O perioadă de timp a fost protopop de jud. Ismail, ocupând și funcția de paroh al Catedralei din Bolgrad. Era deputat eparhial al eparhiei Cetatea Albă-Ismail, misionar și membru al Consistoriului mitropolitan-Iași[36].

A desfășurat o largă activitate și în timpul când era preot la Catedrala din Tighina. Îndeplinea funcția de profesor de religie și era membru al Comitetului de conducere al Căminului cultural, Fundația ”Principile Carol” din Tighina.

În timpul primei ocupații sovietice a fost arestat de organele NKVD, judecat pentru „agitație antisovietică” și condamnat la cinci ani de lagăr în Siberia, de unde nu s-a mai întors[37].

Ciocan,Ieremia, preot pensionar din Chișinău. S-a născut în anul 1867 în s. Beleuța, jud. Hotin[38].După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău, a fost hirotonit preot și numit la Biserica Sf. Arh. Mihail din Cotâleva, jud. Hotin, cu începere de la 11 septembrie 1889[39]. În anul 1895 a fost transferat la Biserica Sf. Cuv Parascheva din com. Nișcani, jud. Orhei[40]. În perioada 1915-1918 a fost preot militar. Până în anul 1929, a fost paroh la Biserica Sf. Gheorghe din Novaci, jud. Chișinău, apoi pensionat[41].

În perioada 1905-1916, părintele Ieremia Ciocan, se manifestă ca scriitor-publicist înființând și o revistă[42].

După pensionare a locuit în Chișinău, devenind în 1934, președinte onorific al Partidului Național Socialist al României, secția Chișinău[43].

Odată cu instaurarea puterii sovietice, la 12 iulie 1940, părintele Ieremia Ciocan a fost arestat de către organele NKVD și întemnițat în închisoarea din Chișinău.

A fost omorât prin împușcare, la 27 iunie 1941[44].

Ciobanu, Nicolae, preot în parohia Stoicani, jud. Soroca. S-a născut la 1 iunie 1898 în localitatea Horodiște, jud. Lăpușna. După absolvirea Seminarului Teologic în 1922, a fost hirotonit preot pe seama Bisericii Sf. Arh. Mihail din Soloneț, jud. Soroca[45]. În anul 1930 a fost transferat la Biserica Sf. Nicolae din Domulgeni același județ[46].

Începând cu anul 1936, părintele Nicolae devine memebru al echipei misionare eparhiale[47]. La ședința cursurilor misionare care au avut loc în zilele de 13-14 iulie 1936 la Bălți, P.C.Sa a vorbit despre ”cauzele care au provocat și mențin stilismul”[48].

Ultima parohie a părintelui Nicolae Ciobanu a fost com. Stoicani, jud. Soroca, cu Biserica Sf. Pantelimon.

În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), s-a stabilit la Chișinău pentru a se repatria în România. La 14 decembrie 1940, a fost arestat de către organele NKVD-iste și condamnat pentru agitație antisovietică[49]. A fost judecat la zece ani de lagăr, fiind deportat la 19 iunie 1941 într-un lagăr din regiunea Arhanghelsk, de unde nu s-a mai întors[50].

Coban, Ioan, preot în parohia Ochiul Alb, jud. Bălți. S-a născut la 1 februarie 1901. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău în 1924, a fost hitotonit preot și numit la Biserica Sf. Arhid. Ștefan din Ochiul Alb, jud. Bălți[51].

În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), părintele Ioan Coban a fost arestat și deportat în Siberia, despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic[52].

Potrivit unor mărturii ale sătenilor: ”Preotul Ioan Coban, având o fată la studii în România, a încercat să se refugieze dar n-a reușit. Când ajunsese cu brișca la Prut, acolo erau de acum instalați grănicerii sovietici. A încercat să se refugieze și directorul școlii din sat. La scurt timp ambii au fost deportați în Siberia”[53].

Cornei, Ilie, preot în parohia Clișcăuți, jud. Hotin. S-a născut la 20 decembrie 1903. După absolvirea Seminarului Teologic a fost hirotonit preot în anul 1924. În următorul an a fost numit cleric la Biserica Sf. Treime din Larga, jud. Hotin[54].

La 15 iulie 1930, parohia Larga a fost vizitată canonic de către P.S.Episcop Visarion al Hotinului (1923-1935), însoțit de către consilierul eparhial, protoiereul Dionisie Iavorschi, de către protoiereul cercului și misionarul eparhial. A fost inspectată vechea biserică cât și cea nouă, construită în 1897. Clerul era alcătuit din preotul paroh Ioan Radomschi, preotul Ilie Cornei, diaconul Ioan Popovici și cântărețul Vasile Dulipovici[55].

Următoarea parohie a preotului Ilie Cornei a fost com. Clișcăuți, jud. Hotin, cu Biserica Adormirea Maicii Domnului. Biserica din Clișcăuți s-a învrednicit de o slujbă arhierească săvârșită de către P.S.Episcop Tit al Hotinului (1935-1940), la 30 martie 1936. La această Sf. Liturghie au primit Sf. Împărtășanie peste 800 de locuitori din Clișcăuți. S-a oficiat apoi un Tedeum, după care părintele paroh Ilie Cornei a raportat despre starea religioasă și morală a credincioșilor din parohie[56].

În primul an de prigoană împotriva Bisericii din Basarabia, a fost ucis de sovietici, la 1 februarie 1941[57].

Crițchi, Vsevolod, preot în parohia Colincăuți, jud. Hotin. S-a născut la 1 aprilie 1879[58]. După absolvirea Școlii de cântăreți a fost numit la Biserica Sf. Teodor Tiron din Chișinău. În timpul când se afla la Chișinău îndeplinea și funcția de grefier al Societății eparhiale de tutelă[59].

A fost hirotonit preot în anul 1918, cu două clase de seminar teologic și examen de preot. Începând cu anul 1921 a slujit la Biserica Înălțarea Domnului din Colincăuți, jud. Hotin[60]. Din 1928 devine paroh al acestei biserici[61].

În primul an de ocupație sovietică mulți preoți din Basarabia au fost arestați, judecați și chiar omorâți, iar cei rămași erau supuși la impozite mari și siliți de autorități la munci grele și necorespunzătoare cu situația lor socială. Astfel, autoritățile ateie urmăreau scopul de discreditare a preoților în fața credincioșilor. Părintele Vsevolod Crițchi a murit de frig, în timp ce lucra la curățirea zăpezii de pe șoseaua Cernăuți – Hotin[62], la 20 decembrie 1940[63].

Cvatcovschi, Mihail, preot în parohia Racovăț, jud. Soroca. S-a născut la 2 decembrie 1899. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău în anul 1920, a fost hirotonit preot pe seama parohiei Redi Cereșnoveț, jud. Soroca, Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului[64]. În anul 1926 a fost transferat la Biserica Sf. Arh. Mihail și Gavriil din Racovăț același județ[65].

Biserica din Racovăț era permanent ținută în ordine. În anul 1934, în urma cererii preotului paroh, consiliul parohial primește un ajutor bănesc din partea consiliului eparhial și cu ajutorul enoriașilor se efectuiază o reparație capitală a bisericii[66].

A desfășurat o activitate misionară și pastorală în parohie, pentru a acumula mai multă practică în activitatea respectivă, participă la cursurile misionare care au avut loc în orașul Bălți în perioada 13-14 iulie 1936[67].

În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), părintele Mihail Cvatcovschi a fost arestat și deportat în Siberia, despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic[68].

Doncilă, Vasile, preot la capela Sf. Ștefan a Liceului Alexandru Donici nr.3 de băieți din Chișinău. S-a născut la 1 iulie 1877 în comuna Sârcova, județul Orhei. Fost absolvent al Seminarului Teologic și licențiat al Facultății de Teologie[69]. Fiind hirotonit preot în anul 1899, a deservit mai multe parohii, a fost o perioadă de timp paroh al Bisericii Înălțarea Domnului din Cărpinenei, jud. Chișinău[70], apoi slujitor la capela Sf. Ștefan a Liceului Alexandru Donici nr.3 de băieți fiind și profesor de religie, în localul acestui liceu s-au adunat și lucrat membrii Sfatului Țării din Basarabia votând Unirea[71].

Din 1933, când în localul liceului se stabilește Facultatea de Științe Agricole, părintele Vasile Doncilă devine paroh al Capelei acestei instituții.

A desfășurat o largă activitate, fiind confesor al primului regiment de cavalerie al Republicii Democratice Moldovenești. În 1918 devine protopop al garnizoanei Chișinău și misionar, iar în perioada anilor 1928-1931 a fost senator în parlamentul țării[72]. A desfășurat o intensă activitate școlară și extrașcolară ca propagandist a muzicii naționale și o bogată activitate cultural-națională. Îndeplinind și funcția de delegat al Ministerului Instrucțiunii și Cultelor cu inspectarea bisericilor și școlilor din Macedonia grecească.

Pentru meritele P.C. Sale a fost decorat cu: „Sf. Ana” cl. II și a III-a cu spade, ”Vladimir” gr.IV, ”Răsplata Muncii” cl.I pentru biserică și cl.I pentru învățământ, ”Steaua României” în grad de ofițer și Insigna pentru serviciul de 25 ani[73].

În timpul persecuțiilor NKVD-iste din 1940-1941, a fost arestat și condamnat la ani grei de temniță în Siberia, de unde nu s-a mai întors[74].

Gherbanovschi, Nicolae, preot în parohia Seliștea, jud. Hotin. S-a născut la 6 decembrie 1876 în familia preotului Gheorghe Gherbanovschi din parohia Seliștea, jud. Hotin. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău, a fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica Sf. Anastasie din Neporotova , jud. Hotin, cu începere de la 3 septembrie 1901[75]. În anul 1912, conform cererii preoților Gheorghe și Nicolae Gherbanovschi, aprobată de către autoritățile bisericești, fac schimb de parohii[76]. Părintele Gheorghe a slujit la Biserica din Neporotova până când trece la Domnul în anul 1922, la vârsta de 79 de ani[77].

Biserica din parohia Seliștea cu hramul Acoperimântul Maicii Domnului era permanenet întreținută în ordine. Părintele paroh Nicolae Gherbanovschi desfășura o activitate pastoral-misisonară, atât în parohie cât și în cadrul cercurilor pastorale fiind și duhovnic al protoieriei cercului IV Hotin[78]. Datorită insistenței preotului paroh, consiliul parohial de la Biserica din Seliștea, prin hotărârea consiliului eparhial din 7 februarie 1940, primesc un ajutor financiar pentru reparația bisericii[79].

După instaurarea puterii sovietice, la 28 mai 1941, părintele Nicolae Gherbanovschi a fost arestat de către agenții securității raionale din Chelmenți ca ”element social periculos”. Moare în detenție , fără să ajungă la judecată, la 5 septembrie 1941[80].

Gonciaruc, Dionisie, preot în parohia Țarigrad, jud. Soroca. S-a născut la 3 octombrie 1881[81]. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău, a fost hirotonit preot pe seama Bisericii Nașterea Maicii Domnulu din Țâplești, jud. Bălți, cu începere de la 15 august 1904[82]. În anul 1909 a fost numit la Biserica Sf. Alexandru Nevschi din Țarigrad, jud. Soroca[83].

La 4 iulie 1927, parohia Țarigrad a fost vizitată canonic de către P.S. Episcop Visarion al Hotinului (1923-1935) împreună cu consilierul eparhial și protoiereul cercului. Scopul vizitelor canonice a P.S. Sale erau ca să se convingă de starea generală a parohiilor și păstoriților lor, cum se prezintă biserica, cancelaria parohială, cimitirul și celelalte bunuri parohiale[84].

În primul an de prigoană împotriva credinței din timpul ocupației sovietice (1940-1941), părintele Dionisie Goncearuc a fost arestat și deportat în Siberia, despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic[85].

Ignatovici, Teofan, preot în parohia Babin, jud. Hotin. S-a născut la 10 iunie 1899. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău, a fost hirotonit preot pentru Biserica Nașterea Maicii Domnului din com. Buzovița, jud. Hotin, cu începere de la 26 august 1913[86].

La 1 iunie 1927, părintele Teofan devine paroh al Bisericii Acoperimântul Maicii Domnului din com. Resteo Otaci, același județ[87]. Iar mai apoi paroh al Bisericii Înălțarea Domnului din com. Babin, jud. Hotin.

A fost numit la 1 septembrie 1937, misionar al protoieriei cercului I Hotin[88]. Împreună cu alt misionar, preotul Petru Iacubovschi din Dăncăuți, jud. Hotin, mergeau prin sate și învățau poporul cum să se ferească de rătăcirile sectante. În activitatea lor misionară împărțeau credincioșilor literatură misionară editată de ei, se foloseau și de un apartat cinematografic pentru a demonstra filme religioase[89].

În ziua tragică de 8 iulie 1941, când armata sovietică se pregătea de retragere, părintele Teofan împreună cu soția sa, Eufimia, au fost excortați de către ostașii sovietici la marginea satului și împușcați[90].

Mârza, Sebastian, preot în parohia Limbenii Vechi, jud. Bălți. S-a născut în anul 1909[91]. După absolvirea studiilor teologice, a fost hirotonit preot în luna iunie 1931. A fost numit paroh la Biserica Sf. Arh. Mihail din Limbenii Vechi, jud. Bălți[92]. A desfășurat o activitate pastoral-misionară rodnică. La venirea P.C. Sale în parohia Limbenii Vechi erau 35 familii baptiste. În anul 1936, prin străduința de a readuce pe credincioși la dreapta credință, din cele 35 familii baptiste rămăseseră doar 7 familii. Casa de rugăciune baptistă a fost vândută și se folosea ca local pentru școală[93]. Făcea parte din echipa misionară eparhială participând la cursurile misionare ținute în orașul Bălți la 13-14 iulie 1936[94]. Împreună cu misionarul cercului, preotul Eufimie Brinișter de la parohia Pelenia țineau conferințe misionare, astfel în perioada 25 ianuarie – 1 februarie 1937, au fost desfășurate conferințe misionare în mai multe localități, având în echipament și un aparat cinematografic demonstrând filme religioase. În timpul rulării filmelor, explicațiile necesare le dădea părintele Sebastian, apoi se ținea câte o conferință. Ședințele durau până aproape de miezul nopții. Clericii și sătenii rămâneau mulțumiți și recunoscători[95]. O altă întrunire de acest gen a avut loc la 7 aprilie 1937 în parohia Sturzești, jud. Bălți. După săvârșirea Sf. Liturghii în sobor de preoți, a urmat conferința misionară la care a luat cuvântul și părintele Sebastian Mârza, demonstrându-le și filme religioase. ”Pe la ora 11 noaptea enoriașii s-au retras pe la casele lor, fiind mulțumiți pe deplin sufletește”[96].

La 23 ianuarie 1940 și în parohia Limbenii Vechi a fost organizată de către preotul paroh o șezătoare cultural-misionară la care au fost invitați și alți preoți misionari. A fost ținută o conferință de întărire în credință și au fost derulate filme religioase și naționale[97].

În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), părintele Sebastian Mârza a fost arestat și condamnat la moarte, cu puțin timp înaintea retragerii trupelor sovietice din Basarabia[98].

La Ședința Cercului Pastoral din protoieria cercului I Bălți care a avut loc la 14 octombrie 1941 în parohia Cajba, au fost pomeniți de către preoții prezenți, cei care nu mai erau împreună cu ei: ”Preoții Mitrofan Romanescu, Vasile Bodrug și Sebastian Mârza, cre au fost condamnați, ridicați și deportați de către autoritățile sovietice. Cercul Pastoral – scria autorul – exprimă o deosebită durere și jale de nenorocirea ce s-a abătut asupra confraților noștri, rugând pe bunul Dumnezeu să-i ocrotească acolo unde sunt și să le ajute să se întoarcă la locurile lor”[99].

Mihalache, Gheorghe, preot în parohia Tănătari, jud. Tighina. S-a născut la 21 octombrie 1909 în comuna Susleni, jud. Orhei. A fost absolvent al Seminarului Teologic și al Facultății de Teologie din Chișinău[100]. O perioadă de timp a fost președinte al Societății culturale ”Mitropolitul Gavriil Bănulescu” de pe lângă Seminarul Teologic din Chișinău. Fiind hirotonit a fost preot în comuna Chițcani, jud. Tighina apoi în comuna Tănătari același județ.

Din inițiativa P.C. Sale până la 1940, în parohie se construia o nouă biserică de o frumusețe impunătoare[101].

În anul 1940 a fost arestat de organele NKVD, judecat și condamnat la 10 ani de lagăr. A fost exilat într-un lagăr din Krasnoiarsk, unde a fost împușcat[102].

Moraru, Ioan, preot în parohia Camenca, jud. Bălți. S-a născut în anul 1901 în com. Zaicani, jud. Bălți[103]. După absolvirea Seminarului Teologic în 1926, a fost hirotonit preot pe seama parohiei Hâjdeva, jud. Hotin cu Biserica Sf. Dimitrie[104].

La 22 iulie 1929, parohia Hâjdeva a fost vizitată canonic de către P.S.Episcop Visarion al Hotinului (1923-1935) împreună cu consilierul eparhial protoiereul Dimitrie Popovici, protoiereul cercului și părintele misionar eparhial. Iată și câteve impresii ale vizitatorilor: ”Parohul preot Ioan Moraru este de curând venit în această parohie. Biserica veche în stil românesc, curat îngrijită, biblioteca în regulă, cancelaria asemenea. Casa parohială este veche. Poziția satului frumoasă, enoriașii ucraineni, cam indeferenți și sunt și rătăciți pe chestia calendarului”[105].

Ultima parohie a părintelui Ioan Moraru a fost com. Camenca, jud. Bălți, cu Biserica Sf. Arh. Mihail.

După instaurarea puterii sovietice din 1940-1941 mulți preoți se adunau la Chișinău pentru a se repatria. Printre acești preoți era și părintele Ioan Moraru. A fost arestat de către organele NKVD-iste din Chișinău, la 23 decembrie 1940. Era invinuit cum că a vrut să treacă clandestin în România. Judecata l-a condamnat la opt ani de detenție, fiind deportat într-un lagăr din interiorul URSS-ului, de unde nu s-a mai întors[106].

Romanescu, Mitrofan, preot în parohia Cajba, jud. Bălți. S-a născut în anul 1884[107]. În timpul studiilor la Seminarul Teologic din Chișinău a fost numit temporar în calitate de cântăreț la Biserica Sf. Nicolae din Dușmani, jud. Bălți. După absolvirea Seminarului a fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica Sf. Arh. Mihail din Cuhureștii de Sus, jud. Soroca, cu începere de la 22 septembrie 1908[108]. În anul următor este transferat la Biserica, de unde a început activitatea de slujitor, din Dușmani, jud. Bălți[109].

După reînființarea Episcopiei Hotinului (1923) o parte din parohii au fost devizate. Astfel, satul Cajba cu Biserica Sf. Arh. Mihail a fost separată de parohia Dușmani, părintele Mitrofan Romanescu devenind paroh al Bisericii din Cajba[110].

La 22 ianuarie 1940 în parohia Cajba a fost organizată de către preotul paroh șezătoarea culturală misionară la care au fost invitați și preoții misionari protopopești. A fost ținută o conferință de întărire a credinței și au fost derulate filme religioase și naționale[111].

După instaurarea puterii sovietice în Basarabia (1940-1941), părintele Mitrofan Romanescu a fost arestat și deportat în Siberia, unde s-a pierdut fără urmă[112].

Rusu, Avacum, preot în parohia cartierului Slobozia Nouă din orașul Bălți. S-a născut la 27 iulie 1896[113]. Era absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău, fiind hirotonit preot în 1920. În anul 1922 a fost numit paroh la Biserica Adormirea Maicii Domnului din com. Mălăiești, jud. Bălți[114].

Ultima parohie a părintelui Avacum a fost în cartierul Slobozia Nouă din orașul Bălți. Acest cartier a fost înființat treptat în urma împroprietăririi țăranilor după Marea Unire din 1918. În anul 1935, în cartierul Slobozia Nouă se înființează o parohie, părintele Avacum devine conducător spiritual al acestei parohii, începându-se din inițiativa P.C. Sale și construcția unei biserici. Ridicarea acestui sfânt locaș în noul cartier a fost posibilă datorită ajutorului din partea diferitor instituții, a credincoșilor și prin osteneala părintelui paroh Avacum Rusu[115]. Târnosirea Bisericii “Vovidenia” (cu hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică) din Slobozia Nouă, Bălți, a avut loc la data de 19 noiembrie 1939[116].

Puțin timp s-a bucurat părintele Avacum de roadele ostenelilor sale. În anul 1940 a fost deportat în Siberia, de unde nu s-a mai întors[117].

Spanaki (Spanac), Vasile, preot în parohia Minjir, jud. Cahul. S-a născut la 25 ianuarie 1885. După absolvirea Seminarului Teologic, a fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica Sf. Dimitrie din Rosoșeni, jud. Hotin, cu începere de la 28 ianuarie 1907[118]. În anul 1913 este transferat la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vulcănești, jud. Cahul. [119] Ultima parohie a părintelui Vasile Spanac a fost Biserica Sf. Nicolae din com. Minjir, jud. Cahul[120].

După instaurarea puterii sovietice din 1940-1941, mulți preoți voiau să se repatrieze în România. Fiind în Ismail, a fost arestat împreună cu părintele Cristofor Beilikci din Cuza Vodă, jud. Ismail, la 23 decembrie 1940[121]. Au fost acuzați de faptul că, locuind în Ismail, ”ar fi produs instigare antisovietică, îndreptată spre răspândirea stării de spirit de emigrare a populației, spre subminare și discreditarea acțiunilor partidului și guvernului sovietic”[122].

În vara anului 1941, au fost trimiși în reg. Sverdlovsk, unde la 6 mai 1942 au fost condamnați la câte zece ani de lagăr, de unde nu s-au mai întors[123].

Spinei, Anatolie, preot în parohia Dolna, jud. Lăpușna. S-a născut la 16 mai 1912, în satul Frumișica, jud. Soroca, în familia unor învățători. În perioada 1924-1934 a urmat studiile la Școala Spirituală din Chișinău. În 1939 absolvește Facultatea de Teologie din Chișinău[124].

A fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica Nașterea Maicii Domnului din Dolna, jud. Lăpușna.

În timpul stăpânirii sovietice (1940-1941), părintele Anatolie Spinei a fost silit de către autoritățile locale să părăsească casa parohială. O parte de locuitori își exprimau nemulțumirea. S-au găsit și câțiva care au făcut denunțuri împotriva preotului. A fost arestat și trimis în Siberia, de unde nu s-a mai întors[125].

Pentru ”ajutor acordat părții reacționare a burjuaziei internaționale” și pentru „agitație și propaganda contra-revoluționară”, a fost judecat aplicândui-se pedeapsa capitală.

La 24 septembrie 1942 sentința de judecată a fost executată, astfel părintelui Anatolie Spinei i se aplică pedeapsa capitală prin împușcare[126].

Șoimu, Porfirie , preot în parohia Parcani, jud. Soroca. S-a născut la 24 februarie 1904[127] în com. Stoicani jud. Soroca. A urmat studiile la Seminarul Teologic din Edineț, apoi la Seminarul Superior din Chișinău. După absolvire, în cursul lunii aprilie 1930, a fost hirotonit preot și numit paroh la Biserica Sf. Nicolae din Heciul Vechi, jud. Bălți, cu începere de la 1 iunie 1930[128]. În anul 1931 a fost transferat ca paroh la Biserica Sf. Arh. Mihail din com. Parcani, jud. Soroca.

Din inițiativa P.C.Sale, în anul 1936, în parohie a fost construită casa parohială. A fost un păstor apropiat de credincioși și spijinitor al celor nevoiași[129].

În primul an de prigoană împotriva Bisericii din Basarabia, la 13 iunie 1941, părintele Porfirie Șoimu împreună cu familia sa, au fost deportați în Siberia. Părintele Porfirie a fost intemnițat într-un lagăr din reg. Sverdlovsk. A fost omorât prin împușcare, la 8 august 1942[130].

Țăruș, Mina, preot în parohia Camenca, jud. Orhei. S-a născut la 10 decembrie 1884 în satul Breanova, jud. Orhei. A urmat studiile la Școala Spirituală, apoi la Seminarul Teologic din Chișinău. În 1935 absolvește Facultatea de Teologie din Chișinău cu titlul de Licențiat în Teologie.

A fost hirotonit preot la 7 mai 1906 și numit paroh la Biserica Sf. Gheorghe din Camenca, jud. Orhei cu deservirea Bisericii Adormirea Maicii Domnului din satul învecinat Bezin (Donici) și a cătunului Pocșești[131].

Din inițiativa și prin strădania P.C. Sale în perioada 1926-1927 în parohie se construiește o altă biserică, cea veche devenind neîncăpătoare pentru creștinii din localitate. A desfășurat o activitate misionară și pastorală atât în parohie cât și în cadrul Cercurilor pastorale, în perioada anilor 1908-1933, părintele Mina a fost misionar de cerc[132].

Fiind președinte al Căminului cultural „Principele Carol„ din localitate, contribuie la zidirea unei clădiri pentru cămin. Din inițiativa părintelui Mina, pe terenul donat Ministerului Sănătății, se construiește în sat o baie. A fost și un bun gospodar[133].

În perioada primului an de ocupație sovietică, la 23 iunie 1941 părintele Mina Țăruș a fost arestat și deportat în Siberia[134]. A fost judecat și condamnat la zece ani privațiune de libertate.

Aflându-se într-un lagăr din reg. Kemerovo trece la Domnul la 18 august 1942[135].

Vărzaru, Ilarion, preot în parohia Lomacineț, jud. Hotin. S-a născut la 28 martie 1881[136] în familia preotului Ioan Vărzaru. După absolvirea Școlii de cântăreț în anul 1901, a fost numit la Biserica Sf. Arh. Mihail din Semenovca, jud. Cetatea Albă, cu începere de la 21 august 1901[137]. În anul 1906 este transferat la Biserica Nașterea Maicii Domnului din Chebabcia, același județ[138].

A fost hirotonit preot în anul 1918, cu examen de preot. Începând cu anul 1922, a slujit la Biserica Sf. Dimitrie din Rosoșeni, jud. Hotin[139].

La 15 iulie 1930, parohia Rosoșeni a fost vizitată canonic de către P.S. Episcop Visarion al Hotinului (1923-1935) împreună cu consilierul eparhial protoiereul Dionisie Iavorschi. Iată și câteva impresii ale vizitatorilor: Parohul, părintele Ilarion Vărzaru se prezintă bine, biserica îngrijită, curtea bisericii mare și curat întreținută avînd sădiți pomi decorativi, interiorul bisericii curat, biblioteca în regulă[140].

Ultima parohie a părintelui Ilarion a fost com. Lomacineț, jud. Hotin, cu Biserica Sf. Arh. Mihail și Gavriil.

În primul an de prigoană împotriva Bisericii, a fost ucis de sovietici, la 22 noiembrie 1940[141].

Viaţa religioasă după eliberarea Basarabiei a revenit la normal. Sub conducerea arhiereilor numiţi în funcţie au început lucrările de refacere a bisericilor distruse de sovietici, au fost redeschise şcolile teologice, au început să reapară periodicile bisericeşt[142].

După anul 1944 s-a revenit la situația din perioada 1940-1941, impusă de regimul sovietic.

Protoiereu Ioan Lisnic

Sursa: Revista de Istorie şi Cultură Destin Românesc Serie nouă, An X (XXI), Nr 4 (94), 2015

Via: Basarabia-Bucovina.Info

Preluare: MĂRTURISITORII

(Va urma)

[1] I Ojog, I.Șarov, Istoria românilor, Ed. Cartdidact, Chișinău, 2001, p.170

[2] Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Basarabia, aspecte din istoria Bisericii și a neamului românesc, Ed. Trinitas, Iași, 1993, p.119

[3] Pavel Moraru, Bucovina sub regimul Antonescu (1941- 1944), p.II, Ed. Prut Internațional, Chișinău, 2007, p.45

[4] Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 121-122,

Apud: Basarabia dezrobită, Bucureşti, 1944, p.99-126.

[5] Luminătorul, Revista Bisericii din Basarabia, nr.9-10, 1941, p.576

[6] Prof. Ştefan Plugaru- Huşi, Membrii clerului din Basarabia refugiaţi în România în vara anului 1940, rev. Lohanul, nr.1, 2011, p. 45.

[7] Arniva Națională a R. Moldova, F. 1217, inv.1, d. 1049, f.2.

[8] Episcopia Hotinului, Foaie eparhială oficială , nr .3, 1941, p.60, 62-63

[9] Episcopia Hotimului, Anuar, Tipografia Eparhială ”Cartea Românească”, Chișinău, 1930, p.98

[10] Кишиневскiа Епархiальныя Въедомости ( în continuare KEB), еженедъльное изданie, nr.51, 1910, p.483

[11] Eparhia Hotinului, nr.22, 1937, p. 433

[12] Const.N. Tomescu, 10 ani de la reînființarea Episcopiei Hotinului, București, 1934, p.151

[13] Ziarul Flux, nr.42, 19 octombrie, 2007; Tatiana Ețco, Lupta pentru Biserică, la Edineț , Ziarul de gardă , nr. 346, 20 octombrie 2011

[14] Episcopia Hotinului , nr. 3, 1941, p.62

[15] Tatiana Ețco, op.cit.

[16] Anuarul Episcopiei Cetății Albe-Ismail, 1923-1936, Ismail, 1936, p.68

[17] Buletinul Episcopiei Cetății Albe- Ismail, nr. 3-4-5, 1937, p.30-31

[18]Реабiлiтованi iсторiею, Одеська область , книга перша, , Одеса, 2010, p.670

[19]Gheorghe Enache, NKVD-ul sovietic și preoții din sudul Basarabiei, ziarul Lumina, 25 iunie 2011

[20] Ibidem; Реабiлiтованi iсторiею…, p.670

[21] Episcopia Hotinului, Anuar , 1930, p.25

[22] Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului, Chișinău, 1922, p.20

[23] Episcopia Hotinului, Anuar , 1930, p.25

[24] Episcopia Hotinului, nr.21-22, 1936, p.491

[25] Idem, nr.17,1937, p. 337-338

[26] Martirologiu românesc din Basarabia, Locașuri sfinte din Basarabia, Ed. Alfa și Omega, Chișinău, 2001, p.236

[27] Episcopia Hotimului, Anuar, Tipografia Eparhială ”Cartea Românească”, Chișinău, 1925, p.161

[28] Idem, 1930, p.120

[29] Holocaustul roșu. Marea Teroare în Transnistria. Motiv de împușcare: ” elogierea României” , Ziariști online-Extras din volumul ” Asasinări în masă din RASS Moldovenească în perioada marii epurări (1937-1938)”

[30] Ibidem

[31] Rev. Biserica Basarabeană, Organul Eparhiei Hotinului, nr.7, 1942, p.451; Episcopia Hotinului, nr.3, 1941,p.60

[32] Anuarul Episcopiei Cetății Albe-Ismail, p.43

[33] Preot Sergiu C. Roșca , Lupta spirituală a poporului român din Basarabia împotriva bolșevismului, rev. Misionarul, nr. 7-9, 1943, p.351

[34] Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2007, p. 756 (la p. 751 preotul Buiuc Dimitrie este înscris cu numele Biuc)

[35] Pr. V.Cazacu , Biserica în timpul ocupației sovietice, manuscris, în Preot Sergiu C. Roșca, op. cit.,p.351

[36] Figuri contemporane din Basarabia, Editura ARPID, Chișinău , 1939, p.29

[37] Martiri pentru Hristos, din România…, p. 756

[38] Iurie Colesnic, Basarabia necunoscută, vol.IV, Ed. Muzeum, Chișinău, 20002, p.301

[39] KEB, nr.19, 1889, p.791

[40] Справочная книга Кишиневской Епархiи, на 1911 годъ , Кишиневъ,1911, p.171

[41] Iurie Colesnic, op.cit.

[42] Nicolae Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruși, Ed. Muzeum, Chișinău, 2000,p.262

[43] Chestionarul arestatului Ieremia Ciocan în cartea lui Iurie Colesnic, op.cit.

[44] Ibidem

[45] Episcopia Hotinului, Anuar , 1925, p.160

[46] Idem, 1930, p.141

[47] Episcopia Hotinului, nr.15-16, 1936, p.353

[48] Ibidem, p.348

[49] Alexandru Guțuleac, Noi mucenici și mărturisitori pentru Hristos în primul an de ocupație sovietică a Basarabiei (1940-1941), rev. Luminătorul, nr.5, 2011, p.60; Constantin N. Tomescu, Prin Basarabia și Transnistria, rev. Luminătorul, nr.9-10, 1941, p.470

[50] Ibidem

[51] Episcopia Hotinului, Anuar , 1930, p.59

[52] Episcopia Hotinului, nr.3, 1941, p.61; Tedor Candu, Pr.Octavian Moșin, Documente privitoare la istoria Bisericii din RSSM, Ed. Pontos, Chișinău, 2013, p. 272

[53] Localitățile Republicii Moldova, Itinerar documentar-publicistic ilustrat, Vol. 9, Fundația “Draghiștea”, Chișinau, 2009, p.311

[54] Episcopia Hotinului, Anuar, 1925, p.132

[55] Episcopia Hotinului, nr.16, 1930, p.179

[56] Idem, nr.8, 1936, p.184-185

[57] Idem, nr.3, 1941, p. 60; nr.2, 1941,p.40; Biserica Basarabeană, nr.5-6, 1942, p.81; Pr. prof. Sergiu C.Roșca, Biserica basarabeană sub ocupația sovietică, rev. Misionarul, nr.1, 1942, p.35( în Martirologiu românesc din Basarabia….,p.236, cât și în Martiri pentru Hristos, din România…., p.657, preotul Ilie Cocnei este înscris sub numele Dumitru Ciornei)

[58] Episcopia Hotinului, Anuar , 1925, p.117

[59] Справочная книга Кишиневской Епархiи, на 1911 годъ, p.9, 110

[60] Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului, Chișinău, 1922, p.105

[61] Episcopia Hotinului, Anuar , 1930, p.75

[62] Pr. prof. Sergiu C.Roșca,op.cit., p.35; Martirologiu românesc din Basarabia…, p.236; Martiri pentru Hristos, din România…., p.758

[63] Episcopia Hotinului, nr.2, 1941, p.40; Biserica Basarabeană, nr. 7, 1942, p.451

[64] Episcopia Hotinului, Anuar , 1925, p.144

[65] Idem, 1930, p.117

[66] Const.N. Tomescu, 10 ani de la reînființarea Episcopiei Hotinului, p.157

[67] Episcopia Hotinului,nr. 15-16, 1936, p.344

[68] Idem, nr.3, 1941, p.62

[69] Figuri contemporane din Basarabia…, p.50

[70] Справочная книга Кишиневской Епархiи, на 1911 годъ, p.127

[71] Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului,1922, p.75

[72] Figuri contemporane din Basarabia…, p.50

[73] Ibidem

[74] Martiri pentru Hristos, din România…., p.759

[75] Алексей Мандзяк, Репрессированные священники и церковнослужители Сокирянщины, 23 iunie 2015,

http://www.ukrkovcheg.org.ua, consultat, 12.09.2015, ora 10.15

[76] Ibidem

[77] Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului,1922, p.113

[78] Luminătorul , nr.13, 1932, p. 671

[79] Episcopia Hotinului, nr.4, 1940, p.73

[80] Алексей Мандзяк, op.cit.

[81] Episcopia Hotinului, Anuar , 1925, p.169

[82] KEB, nr.16, 1904, p.297

[83] Idem, nr.12, 1909, p.105

[84] Episcopia Hotinului, nr.15-16, 1927, p.175

[85] Idem, nr.3, 1941, p.63; Tedor Candu, Pr.Octavian Moșin, op.cit. ,p.272

[86] Episcopia Hotinului, Anuar , 1925, p.126

[87] Idem, 1930, p.92

[88] Episcopia Hotinului, nr.15-16,1937,p. 312

[89] Idem, nr.2, 1939, p.20

[90] Idem, nr.2, 1941, p.40; Martiri pentru Hristos, din România…., p.761

[91] Martiri pentru Hristos, din România…., p.763

[92] Episcopia Hotinului, nr.13, 1931, p.153

[93] Idem, nr.19-20, 1936, p.438

[94] Idem, nr.15-16, 1936, p.344, 353

[95] Idem, nr.11-12, 1937, p.217

[96] Idem, nr. 11-12, 1937, p. 221-223

[97] Idem, nr.4, 1940. p.78

[98] Martiri pentru Hristos, din România…., p.763; Tedor Candu, Pr.Octavian Moșin, op.cit. , p.272; Episcopia Hotinului, nr.3, 1941, p.62

[99] Episcopia Hotinului, nr.6, 1941,p. 116

[100] Figuri contemporane din Basarabia…, p.93

[101] Ibidem

[102] Constantin N. Tomescu, Prin Basarabia și Transnistria …, p.470; Martirologiu românesc din Basarabia….,p.236; Martiri pentru Hristos, din România…., p.763

[103] Alexandru Guțuleac, op.cit.,p.61

[104] Episcopia Hotinului, Anuar , 1930, p.70

[105] Episcopia Hotinului, nr.15-16, 1929,p.151

[106] Idem, nr.3, 1941,p. 62; Alexandru Guțuleac , op.cit.,p.61 ; Tedor Candu, Pr.Octavian Moșin, op.cit. , p.272

[107] Episcopia Hotinului, Anuar , 1925, p.93

[108] KEB, nr.40, 1908, p.201

[109] Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului,1922, p.26

[110] Episcopia Hotinului, Anuar , 1930, p.25

[111] Episcopia Hotinului, nr.4,1940,p.78

[112] Idem, nr.3,1941, p.62; Tedor Candu, Pr.Octavian Moșin, op.cit. , p.272

[113] Episcopia Hotinului, Anuar , 1925, p.100

[114] Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului,1922…,p.34

[115] Episcopia Hotinului, nr.23, 1939,p. 269-270

[116] Ibidem

[117] Biserica Basarabeană, nr 6, 1942, p.373; Episcopia Hotinului, nr.3,1941,p.62; Constantin N. Tomescu, Prin Basarabia și Transnistria …, p.471; Martirologiu românesc din Basarabia….,p.236; Martiri pentru Hristos, din România…., p.768

[118] Anuarul Episcopiei Cetății Albe-Ismail, p.64

[119] Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului,1922, p.41

[120] Anuarul Episcopiei Cetății Albe-Ismail, p.64

[121] Реабiлiтованi iсторiею…., p.670

[122] Gheorghe Enache, op.cit.

[123] Ibidem; Реабiлiтованi iсторiею…., p.670

[124] Mihai Tașcă, Arhivele comunismului, Preoți basarabeni arestați în anul 1940, Memoria ro, http://adevarul.ro/moldova/politica/arhivele-comunismului-preoti-basarabeni-arestati-anul-1940-1_531ee3270d133766a8cd46b7/index.html, consultat, 13.09.2015, ora 15.20

[125] Ibidem; Pr. prof. Sergiu C.Roșca, op.cit., p.35; Martiri pentru Hristos, din România…., p.768

[126] Mihai Tașcă, op.cit.

[127] Episcopia Hotinului, Anuar , 1930, p.28

[128] Ibidem

[129] Martiri pentru Hristos, din România…., p.768-769

[130] Ibidem; Martirologiu românesc din Basarabia….,p.236; Episcopia Hotinului, nr.3, 1941, p.62

[131] Alexandru Guțuleac , op.cit.,p.59

[132] Pr. Andrei Popa , Păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale, ziarul Misionarul, nr.8(august), 2006, p.6

[133] Ibidem

[134] Pr. prof. Sergiu C.Roșca, op.cit. ,p. 35; Martirologiu românesc din Basarabia….,p.236; Martiri pentru Hristos, din România…., p.770

[135] Alexandru Guțuleac , op.cit.,p.59; Pr. Andrei Popa, op.cit.,p.6

[136] Episcopia Hotinului, Anuar , 1925, p.129

[137] KEB,nr. 17, 1901, p.399

[138] Справочная книга Кишиневской Епархiи, на 1911 годъ, p.18

[139] Episcopia Hotinului, Anuar , 1925, p.129

[140] Episcopia Hotinului, nr.16, 1930, p.180

[141] Martiri pentru Hristos, din România…., p.772; Biserica Basarabeană, nr 7, 1942, p.451; Episcopia Hotinului, nr.4, 1941, p.78

[142] Pr. Prof. dr. M. Păcurariu, op. cit., p. 121-122