Arnautoii din Nucsoara și ceata lor, “Haiducii Muscelului”, nemuriți prin ansamblul monumental de la Valea Mare Pravăț

16 aprilie 2016. O zi cu soare, soarele dreptății, menită să-i reunească acasă, în Muscelul tragediei de odinioară, pe toți cei executați la Jilava și fără de morminte, cu cei care și-au pierdut viața prin temnițele comuniste, cu ce întorși în familii mai mult morți decât vii, rămași cu sechele pe viață, dar și cu cei pedepsiți aparent mai ușor, cu ani mai puțini de închisoare ori reținuți administrativ ani de zile.

Ansamblul monumental este format dintr-un metalic ”Zid Roșu” gigantic, operă de referință a sculptorului gălățean Aurel Vlad, ”păzit” de o mai modestă cruce de piatră, ce ne duce cu gândul la numeroasele astfel de cruci ce împânzesc, din vremuri imemoriale fostul județ Muscel, desființat în anii ’50 de regimul comunist datorită răsunetului luptei dârze a partizanilor conduși de Locot.-colonelul cămpulungean Gheorghe Arsenescu și ulterior de frații Toma și Petre Arnăuțoiu din Nucșoara, în perioada 1948-1959. Cea mai longevivă mișcare de rezistență armată anticomunistă din întreaga Europă de Est, soldată cu sute de oameni arestați, bărbați și femei, bătrâni și tineri, inclusiv elevi. Oameni condamnați la sute de mii de ani de închisoare. 16 oameni executați în 1959 numai din zona Nucsoara, inclusiv 3 preoți. Alți patru oameni executați din zona Câmpulungului și din Dâmbovița: studentul Traian Marinescu Geagu de la Izvoarele, executat demonstrativ în 1950, fără proces. 2 militari activi de la una din marile unități câmpulungene, în 1952. Iar ultimul, inițiatorul și conducătorul lor pentru scurt timp, capturat în 1960 și executat în 1962. Cu doar doi ani înaintea golirii închisorilor ce împânziseră România, devenită lagăr de concentrare.

Evenimentul, organizat de AFDPR Muscel (preot Dinițoiu) cu sprijinul societății civile şi al unor oameni cu suflet mare precum ing. Gh. Pristavu, Emi Hagi, Adrian Cicu, familia de arhitecți Coșa, Ion Crăciun și numeroși alții, prin voluntariat, dar și cu „bănuțui văduvei”, s-a desfășurat în două etape: o conferință în sala mare a Primăriei Municipiului Câmpulung-Muscel, urmată de o deplasare la amplasament, în apropierea Mausoleului de la Mateiaș, pe șoseaua ce leagă Câmpulungul Basarabilor de Brașovul teutonic.

Sala arhiplină, „îmbujorată” de multe chipuri tinerești, cărora li s-au alăturat participanți de toate vârstele, inclusiv 2 dintre partizanii Nucșoarei, rămasi ca prin minune în viață, a fost onorată de prezența ultimului supraviețuitor al unei familii greu încercate. Doamna Elena Ion Arnăuțoiu, care recent a aniversat o venerabilă vârstă, 97 de ani, este sora celor doi frați executați, Petre si Toma, acesta din urmă locotenent de cavalerie în armata regală română. Este și sora lui Ion, zis Neluț, tot ofițer de cavalerie, mort pe frontul de est , în 1943, în Crimeea, aruncat în aer de o mină la o patrulare, cu o zi înainte să revină în țară, în permisie. Dar și sora lui Anton, elev aviator, cu pieptul ciuruit de o rafală trasă la Băneasa de un avion german după 23 august 1944. Cu toții copii învățătorului Ion (Iancu) Arnăuțoiu și al Laurenției, născută Diaconescu. Părinți arestați de nenumărate ori, plimbați din închisoare în închisoare, ce aveau să moară acolo, fără să-și mai vadă vreodată copiii.

Doamnei Elena Ion Arnăuțoiu (foto), “neintimidată” de faptul că era singura femeie din prezidiu,  i s-au alăturat d-nii Florin Tecău, președintele consiliului județean Argeș, Sergiu Rizescu, președintele AFDPR Argeș, Octavian Bjoza, președintele AFDPR și subsecretar de stat cu problemele revoluționarilor și foștilor deținuți politici, viceprimarul Liviu Țâroiu, Ion Crăciun, directorul Editurii Ars Docendi și preotul Marian Dinițoiu.

În calitate de organizator, părintele Dinițoiu a mulțumit tuturor celor de față pentru participare și a descris modul în care un vis a putut prinde, azi, viață. Printre cei cărora le-a adresat mulțumiri a fost și dl. Constantin Popescu (Puiu), cu rol important în achiziționarea terenului pe care s-a amplasat actualul ansamblu monumental.

Dl. Ion Crăciun a evidențiat importanța organizației “Haiducii Muscelului” care, mulțumită numeroaselor manifestări desfășurate în țară și în străinătate, a reușit să pună România pe harta rezistenței anticomuniste în care până de curând erau mult mai bine cunoscute fenomenele similare din Polonia și Țările Baltice. Exprimându-se plastic, o consideră un brand național. Aduce la cunoștința publicului larg prezența multor persoane sosite din alte localități, cărora le mulțumește pentru susținere: d-nii Octavian Bjoza, Sergiu Rizescu, Mircea Mureșan, Radu Petrescu-Muscel, Dr. Corneliu Zeană, președintele comitetului de inițiativă al Asociației Naționale a Urmașilor Foștilor Deținuți Politici din România.

Dl. Octavian Bjoza și exprimat bucuria de a fi martorul unei reușite la nivel național, onorând cu placere invitația, venind în locul pe care îl consideră leagănul rezistenței. Domnia sa a accentuat faptul că toate, dar absolut toate grupările și organizațiile de rezistență anticomunistă din România au fost distruse de securitate doar prin trădare, nu datorită unor abilități ieșite din comun ale securiștilor. Cu tristețe a anunțat că din peste 40.000 de foști deținuți politici înregistrați la începutul anilor ’90 mai sunt în viață sub 2.500, iar din 120.000 de urmași ai acestora mai puțin de 40.000. Dar și mai șocantă este criza morală prin care trece un întreg popor, criză ce se adâncește pe zi ce trece, inclusiv datorită importanței cu totul minore acordate atât de autorități cât și de mass-media fenomenului rezistenței armate anticomuniste care a pus în prim plan demnitatea națională. Gestul celor atât de puțini care au luptat în munți, cu arma în mână, susținuți de familii, prieteni și necunoscuți, a demonstrat că a meritat sacrificiul. Azi am ajuns să exportăm tineri, creiere luminate, devenind tot mai slabi, mau bătrâni, mai puțini. Căți, de exemplu, Cetățeni de Onoare avem la Câmpulung-Muscel din rândul partizanilor și al susținătorilor acestora? Probabil niciunul.

S-a prezentat și un film documentar sugestiv, realizat de D-na Monica Tănase și prezentat în 2011, la târgul de carte “Gaudeamus”,  cu prilejul lansării cărții realizate prin interviuri succesive luate D-nei Elena Ion Arnăuțoiu.

Dl. Sergiu Rizescu i-a felicitat pe musceleni pentru această izbândă materială și morală, lansând apelul, în calitatea sa de vicepreședinte al AFDPR la nivel național, la marea sărbătoare de la 7 mai 2016 din București, când Lenin de odinioară va fi înlocuit, la vechea Casă a Presei, de Monumentul dedicat Rezistenței Armate Anticomuniste. Un gest simbolic, la poarta de intrare în Capitala unei țări libere. Amintește că “Haiducii Muscelului”, conduși de Lt. Col. Gheorghe Arsenescu și frații Arnăuțoiu, care au dat multă bătaie de cap securiștilor pe versantul sudic al munților Făgăraș, au fost dublați, pe versantul nordic, de luptătorii conduși de Ion Gavrilă Ogoranu. Și-a exprimat tristețea la gândul că de patru ori a solicitat audiență Patriarhului Daniel, dar acesta a preferat să-i trimită să discute cu un vicar, la biserica Sf. Antim. Cât despre primul-ministru Cioloș, acesta nici măcar n-a răspuns solicitării. Din contră, a luat măsuri soldate cu eliminarea unor facilități de care beneficiaseră, pentru suferințe lor, foștii deținuți politici: scutirea de impozit pe clădiri, medicamente (azi doar cele ieftine și proase, substanța de bază). În timp ce manualele alternative de istorie mai acordă rezistenței anticomuniste doar câteva paragrafe. Suntem “o țară fără de țară”, în care nici măcar la televiziuni nu mai apărem pentru că subiectul “nu rentează”

L-a completat imediat dl. Bjoza, accentuând faptul că domnia sa nu are culoare politică. Intrat de tânăr în închisoare, acolo a fost educat să nu lucreze cu culte, etnii sau partide politice.

“E inadmisibil, greu de înțeles cum este posibil ca în Polonia catolică să fi fost sanctificați zeci de foști deținuți politici, la noi romano-catoliciii și greco-catolicii să aibă deja 3 astfel de sfinți, în timp ce biserica ortodoxă română continuă să facă ”dosare”. Deranjează, poate, faptul că unii dintre aceștia au avut, în tinerețe, o anumită culoare politică? Nu voi fi niciodată de acord ca rezistența anticomunistă din România să fie fărâmițată pe culori politice, culte și etnii. La ea au participat doar oameni care au dorit binele unui popor, al unei țări ocupate. A apărut legea nr. 217/2015 care vizează, chipurile, renașterea extremei drepte la noi. De 25 de ani bat țara în lung și în lat. Nicăieri n-am văzut escaladarea extremei drepte. Ne ascundem fără să ne caute cineva! Să nu ne ascundem după degete! Cărțile sfinte sunt pline cu exemple de tâlhari și femei de moravuri ușoare, oameni care s-au căit și s-au întors la Dumnezeu, dându-și viața, devenind sfinți. Din punctul nostru de vedere, s-ar fi cuvenit ca oameni precum Arsenie Boca, Justin Pârvu, Arsenie Papacioc, Valeriu Gafencu, să fie canonizați. De parcă noi, cei ce ne-am jertfit tinerețile prin închisori am avea nevoie ca cineva să ne dea certificate de sfinți.”

Într-un gest simbolic, părintele Dinițoiu, cu mult mai tânăr decât vorbitorul, îl sărută pe obraji, amintindu-i de țăranul care-l sărutase pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza pe obrazul pe care îl scuipase un moșier afectat de reforma agrară.

Dl. Bjoza a anunțat că a solicitat oficial Președintelui Iohannis decorarea D-nei Elena Ion Arnăuțoiu.

Aceasta, suferindă, nu a putut sta în picioare, dar a precizat, vizibil emoționată, că mulțumește tuturor celor care s-au implicat, benevol, în finalizarea proiectului atât de drag inimii sale, care-i permite azi, la o vârstă atât de înaintată să aibă unde să ducă o floare și să aprindă o lumânare tuturor membrilor familiei sale, cărora nu le cunoaște mormântul, dar care acum revin, simbolic, acasă. De asemenea, le mulțumește tuturor consătenilor care n-au pregetat să-i ajute pe cei din munți, din respect față de prea iubitul lor dascăl, Iancu Arnăuțoiu, și din dragoste față de Toma și Petre Arnăuțoiu. Celor care au contribuit la realizarea monumentului le dorește multă sănătate și să fie feriți de suferințele noastre. De-acum poate să închidă ochii, știe că lasă ceva în urmă.

,,Sunt foarte impresionată şi mulţumesc în primul rând lui Dumnezeu că mi-a ascultat ruga să trăiesc să văd într-adevăr  o Cruce pe care să fie scris numele tuturor celor care au suferit… […] nu cunosc mormântul părinţilor mei, n-am putut pune o lumânare, o floare şi-o lacrimă de recunoştinţă. Acuma văzând acest Monument aici simt că au venit acasă, simt că sunt aproape de mine până Dumnezeu mă va duce la ei să-mi reîntregesc familia. Urmaşii noştri şi ai tuturor care sunt acolo pe Cruce, vor avea unde aprinde o lumânare şi depune o floare în memoria lor că n-au plecat cu alt scop în munte sau în închisori unde au suferit după aceea decât dorind cu ardoare să apere credinţa, demnitatea şi libertatea poporului român. Pentru acest lucru vă mulţumesc tuturor celor care aţi contribuit pentru înălţarea acestui Monument.’’ – Elena Ion Arnăuțoiu

Profesorul de istorie Cătălin Nedelcu din Cosești a citit mesajul D-nei Ana Blandiana și a mulțumit pictorului și graficianului american Vasile Băleanu, dar și elevilor săi, implicați în proiect.

Domnul Eugen Chirca, sotia si nepoata sa. A facut efectiv parte dintre baietii din munti, arestat la 19 ani, si-a petrecut primii ani ai tineretii in inchisoare. Ultimul partizan.

Dl. Radu Petrescu (foto dr.) i-a răspuns D-lui Octavian Bjoza că, într-adevăr, la Câmpulung-Muscel există până în prezent un singur Cetățean de Onoare Post-Mortem, preotul profesor Gheorghe Cotenescu din Stoenești, susținător logistic al Lt. Col. Gheorghe Arsenescu și grupului inițiat de acesta la nord de Câmpulung, în ianuarie-februarie 1948. Scrisoarea deschisă pe care a lansat-o în 2014, intitulată “Unde sunt cei care nu mai sunt”, preluată de Agerpres și lansată pe fluxul de știri la 31.10.2014, postată și pe site-ul UZPR, recomanda redenumirea de străzi și acordarea de cetățenii de onoare post-mortem la Câmpulung-Muscel, Curtea de Argeș și Pitești (Lt. Col. Gheorghe Arsenescu, Lt. Toma Arnăuțoiu), în Tărgoviște și Voinești (Traian Marinescu Geagu). În 2015, a extins apelul și la cele 3 cadre tehnice executate in 1952 la Canalul Dunăre-Marea Neagră, vizând localitățile Câmpulung-Muscel (ing. Nicolae Vasilescu-Colorado), Constanța (tehnician Dumitru Nichita) și Galați (ing. Aurel Rozei-Rosenberg). Academia Românâ (prin institutul condus de Dl. Radu Ciuceanu) s-a solidarizat, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, Prefectura Argeș, Consiliul Local Argeș la fel. Dar Consiliul Local din Câmpulung-Muscel tace în continuare. Nici măcar nu pune la loc tăblițele de semnalizare a străzii „Haiducii Muscelului”, dispărute de 3 ani. Crede că monumentul inaugurat azi leagă printr-un arc simbolic pe cei ce și-au jertfit viața în 1916, nemuriți în osuarul de la Mausoleul de la Mateiaș, făuritori prin jertfa lor ai României Mari, de cei care în anii ’50 le-au urmat exemplul. În 1916 au spus “Pe aici nu se trece”. Azi, in 2016, noi le spunem: „Pe aici se trece”. „Cu copiii noștri. Se trece ca să le onorăm amintirea, să-i iubim și să-i respectăm.

La final, dl. Crăciun a citit poezia compusă de Laurenția Arnăuțoiu în amintirea fiului său, ofițerul Ion (Neluț) Arnăuțoiu, mort pe front, care parcă o implora să-l caute în țară străină și să-l aducă acasă. Simbolic, el se alături celorlalți frați, părinților, prin numele scrijelite în piatra crucii albe ridicate mai jos de Mateiaș.

A urmat deplasarea la fața locului. Un sobor de preoți, în frunte cu protopopul de Muscel, a oficiat slujba de pomenire și s-a sfințit monumentul. A luat cuvântul D-na arhitect Anca Coșa, care a accentuat continuitatea, prin simbolismul crucii de piatră, dintre trecut, prezent și viitor, într-un loc sacru, Muscelul, un loc binecuvântat cu schituri, mânăstiri și biserici, dar și nenumărate cruci de piatră. Dl. Radu Petrescu-Muscel a amintit ca în ziua de 16 aprilie, anul 73 d.H., armata romană a reușit să cucerească ultima citadelă a evreilor răsculați iar azi tinerii recruți depun jurământul de credință față de țară și popor. Cât de frumos ca și la noi, în acest loc simbolic, Mateiașul și monumentul dedicat rezistenței anticomuniste din Muscel, unitățile militare din Câmpulung-Muscel să facă același lucru. Ulterior, în timpul împărțirii colivei sfințite, cei prezenți aveau să constate că printre ziariștii aflați de față se afla și un reporter al revistei „Observator Militar” din cadrul Trustului de Presă al Ministerului Apărării Naționale, alături de colonelul Gheorghe Bodea, președintele filialei locale a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”.

Un moment emoționant, un monument impresionant, care păzește, parcă, Mausoleul Mateiaș, pe post de ultimă redută.

Radu Petrescu-Muscel

Sursa: MĂRTURISITORII

Foto: Cătălin Nedelcu – Mirabilis Mundis

Vedeţi şi: SFINȚIREA MONUMENTULUI HAIDUCILOR MUSCELULUI DIN NUCSOARA

Familia ARNĂUȚOIU, o familie de eroi