Amintiri cu Sfinţi de la Sihastria
” Părinte Ioanichie, noi ne mântuim prin credintă dreaptă si fapte bune. Prin credintă dreaptă, deci ortodoxă. Eu cred că românii sunt cei mai ortodocsi. Ai nostri cred nerational, omule. Cred! Nu rationează credinta. Eu mă asez în genunchi în fata icoanelor si mă rog. Asta-i ortodoxia românească. Adică este sentimentală, nu ratională. Eu am văzut cum îngenunchează la dumneavoastră călugării la Sihăstria. Nu puneti probleme. Stii că trebuie atunci să îngenunchi si lipesti fruntea de pământ. Ti-am spus: Am rămas impresionat pe toată viata de cei doi călugări bătrâni pe care i-am văzut, de care ti-am pomenit. Regret că nu le stiu numele. Era prin anul 1970; stăteam într-o strană mai în spate, în biserica veche a Mânăstirii Sihăstria. Acolo i-am văzut pe cei doi bătrâni, rugându-se noaptea, după utrenie. Ati avut doi sfinti în mânăstire.
– Eu pe unul, îl bănuiesc cine ar fi.
– I-am văzut cu ochii mei, părinte. Nu o dată, ca să zici c-am avut o vedenie. Asa frumos juca lumina deasupra lor!
– Lumina rugăciunii harice.
– Când erau concentrati la rugăciune. Lumina era albăstruie.
– Ca lumina de la Sfântul Mormânt!
– Era noaptea, pe la ora unu jumătate, două, si ei se uitau cu oarecare suspiciune la mine. Erau absolut pătrunsi de rugăciune si se manifestau ca si cum ar fi fost în fata lui Dumnezeu. Asta-i harisma călugărului iubitor de Hristos: rugăciunea. Mai ales cea de noapte. Sau neîncetata rugăciune. Erau amândoi foarte bătrâni, parcă mergeau la brat unul cu altul; nu mergeau la brat, mergeau lipiti unul de altul.
– Cred că unul din ei era Părintele Paisie Nichitencu, un călugăr sfânt din Bucovina de Nord. L-am pus în Pateric. Avea o viată sfântă! Sau poate să fi fost altii. Prin anii 1962-1985 erau multi călugări bătrâni la Mânăstirea Sihăstria. Acum aproape toti au plecat la Domnul.
– Acei doi călugări bătrâni aveau rugăciunea de foc a inimii si erau aprinsi de văpaia Duhului Sfânt! Ei trăiau ca în Rai. Numai Dumnezeu stie taina inimilor celor ce-L iubesc de aici de pe pământ pe Dânsul! (…) – Bucuriile Suferinţei (Vol II) – Ultima Convorbire
Scrisoarea părintelui Dimitrie Bejan către Părintele Cleopa și Părintele Ioanichie
Parinte Cleopa si Parinte Ioanichie,
Va sarut mana la amandoi. Mainile drepte. Mi-ati fost totdeauna foarte dragi si foarte apropiati pentru ca stiti ce vreti de la Dumnezeu. Sa ma ierte Parintele Cleopa, asa a fost in constiinta mea, de cand l-am vazut si pana astazi, cand fac aceasta declaratie, ca este cel mai curat calugar la ora actuala din Ortodoxia romaneasca.
Poate pe la Sfantul Munte sa se gaseasca oameni superiori calugarilor nostri. Iar Parintele Ioanichie, el inca il cauta pe Dumnezeu. Este supraocupat cu carti. Scrie! Are darul de a scrie si de a raspandi cuvantul lui Dumnezeu! Mai ales in partea practica a crestinismului nostru. Sa-l ajute Dumnezeu sa-si faca ucenici!
Daca Parintele Cleopa si Parintele Ioanichie nu lasa ucenici in urma lor, pustia se instaleaza la Sihastria, si-i pacat. Atata duh: Paisie, Cleopa, Ioanichie si a mai fost staretul lor, parintele Ioanichie Moroi.
Acolo a fost un duh bun inca de la infiintarea acestui schit care a devenit manastire acum. As fi vrut sa mor acolo, dar cred ca Dumnezeu a hotarat sa mor aici. Nu-s suparat. Noi ramanem cu trup, Parintele Cleopa si Parintele Ioanichie? Ca trupul se da firii de Dumnezeu zidite. Pana cand? Poate intr-o mie de ani, poate in mai putin. Ne prefacem. Rasar flori din noi; rasar copaci, urzici si spini!
Daca sufletul nostru este bun la Dumnezeu, rasare la capataiul nostru un prun sau un mar sau un pom roditor; daca nu, urzici si spini. Peste o mie de ani nimeni nu va sti de Cleopa si de Ioanichie. Veti fi in rai! Sa va uitati de acolo, fara binoclu, la calugarii de la Sihastria; viitorii calugari. Sa veniti si, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa-i indrumati. Este singura noastra obste calugareasca care a gasit drumul direct la mantuire! Poate. Poate sa fie si calugarii de la Frasinei! Poate acolo sa fie si mai sporiti, pentru ca nu patrund femei in manastire.
Parinte Cleopa si Parinte Ioanichie, sa faceti calugari, dar mai tarziu, pe la 30 de ani. Sa treaca intai prin foc. Il iei de pe bancile scolii si-l faci preot la 18 ani? Sunt preoti chiar aici; sunt foarte tineri, care nu stiu si nici nu au auzit de canoane. Trebuie crescuti ani de zile la umbra unui duhovnic; si inca un duhovnic bun, care sa fie bun, perfect si cu cunostinte depline.
Sunt unii copii. Sunt tineri. Nu stiu ca au intrat cu un picior in Rai! Nu stiu. Nici nu stiu ce-i acela Rai! Nu! N-au cum sa stie. Sa li se spuna!? Nu-i obligatoriu sa fie multa lume in manastire. Iar manastirile sa ramana ca intotdeauna, locul in care mergem noi ceilalti sa ne impartasim.
Va sarut mana, Parinte Cleopa si Parinte Ioanichie, si, cand o sa mor, o sa ma duc la Dumnezeu si o sa spun ca faceti treaba buna, si va astept in Rai! Daca suferintele noastre pe pamant vor trage 51% in cumpana lui Dumnezeu, si pacatele noastre vor fi numai 49%, atunci intram in Rai! Adica Bunul Dumnezeu apasa pe cumpana aceea a faptelor bune si rele, apasa cu un deget si zice: ”Hai sa fie! Intra in bunatatea Mea!”
Asta o spun pentru mata, Parinte Cleopa si Parinte Ioanichie, care imi sunteti si dragi si superiori ca formatie si ca duh. Nu putem intra la Dumnezeu decat cu dragoste! Asa se spune in Sfanta Carte. Cu bunatate, zic eu. Numai cu asta. Trebuie sa fii bun nu numai cu cel care iti da mancare si haina. Sa fii bun cu cel necajit!
Eu va sarut mana si va multumesc si va zic: Sa traiti inca pe pamant pentru ca sunteti necesari. Amin.
Pr. Dimitrie Bejan – 1 ianuarie 1995
RĂSPUNSUL PĂRINTELUI CLEOPA CĂTRE PĂRINTELE DUMITRU
Iubite Părinte Dumitru,
Vă multumim în numele lui Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, pentru cuvântul duhovnicesc ce ni l-ati trimis acum, la început de an nou. începutul unui nou an de viată însemnează, pentru noi toti, si începutul unei vieti noi în Hristos. Rugati-vă pentru noi, iubite Părinte Dumitru, să ne dea Dumnezeu, în restul vietii, mai multă râvnă pentru rugăciune, pentru Biserică si lacrimi de pocăintă, ca să ne putem mântui.
Rugati-vă pentru noi să fim umbriti de Harul Sfântului Duh, în această viată trecătoare, ca să putem mângâia si noi pe cei care vin pentru sfat si rugăciune, cu mângâierea pe care o primim de la Dumnezeu.
Rugati-vă pentru tara noastră, România, să fie ocrotită, prin mâna lui Dumnezeu, de toate primejdiile si ispitele ce ne împresoară din toate părtile.
Rugati-vă lui Dumnezeu si Maicii Domnului pentru preoti si ierarhi, pentru credinciosi si mănăstiri, ca să putem face voia Lui si să dobândim mântuirea sufletelor noastre, care sunt mai scumpe decât toată lumea.
Rugati-vă pentru Biserica Ortodoxă să iasă biruitoare din lupta aceasta cumplită cu satana, cu sectele, cu ateismul si să putem creste fii duhovnicesti vrednici pentru Biserica lui Hristos.
Vă stiu de atâtia ani. V-am fost cu nevrednicie un timp duhovnic si vă pretuim mult pentru bărbătia, statornicia si credinta cu care va întărit Dumnezeu, ca să iesiti biruitor din atâtea necazuri, bătăi si închisori, câte ati suferit pentru Hristos. Că zice Domnul: Cel ce va răbda până în sfârsit, acela se va mântui.
Sfintia Voastră ati împlinit cu prisosintă acest cuvânt al lui Hristos. De aceea puteti zice, ca si Sfântul Ioan Gură de Aur: Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Mâine si eu si sfintia voastră si toti oamenii vom pleca din trup si vom sta la judecată înaintea Dreptului Judecător, Iisus Hristos.
Să ne rugăm unii pentru altii ca să dobândim împreună mila lui Dumnezeu, si în această viată si în cea viitoare.
Si dacă nu ne vom mai vedea aici în trup, pentru că amândoi suntem bolnavi si bătrâni, nădăjduim în Rai să ne învrednicim a fi, ca împreună cu toti sfintii si dreptii să-L slăvim pe Tatăl, pe Fiul si pe Duhul Sfânt. Amin.
Iertati-mă, iubite părinte Dumitre, pe mine păcătosul.
Arhimandrit Cleopa Ilie
Sursa:
Preluare: MĂRTURISITORII
