D I N   A I U D
de Simion Lefter

Iti scriu o carte mamã din Aiud,
din temnita cu lacrimi si zãbrele,
cu ziduri reci, de unde nu s’aud
cum mor în lanturi visurile mele.

Trec zilele de plumb mai greu ca anii,
se scurge viata’n silnicã povarã;
în suflet mi se scuturã castanii
si plâng un vis pierdut de primãvarã.

Flãcãul tãu voinic, cu piept de-aramã
ce haiducea adesea pe poteci,
azi nu mai e decât o umbrã, mamã,
în temnita cu zidurile reci.

Cu trupul rãstignit pe gratii, sânger
când luna s’a oprit în vârf de brad
ca o fãclie-aprinsã de un înger
când moare’n temnitã un camarad.

Iti scriu o carte, poate cea din urmã
când dansul Salomeei e în toi,
cãci pânã’n zori o viatã iar se curmã,
cã zi si noapte moartea-i printre noi.

Sinaxarul Sfinților din Închisori:
Poetul lacrimii de sânge, Simion Lefter – 8 ianuarie 1993

S-a născut la 6 noiembrie 1909, în comuna Tudor Vladimirescu, judeţul Covurlui (astăzi Galaţi). Încă din liceu se înscrie în Frăţia de Cruce unde se evidenţiază ca poet. În octombrie 1929 scrie „Cântecul Legionarului Căzut”, sub impactul morţii fratelui de cruce, Gheorghe Dima, din Galaţi.

În anul 1933 este asasinat la Constanta tânărul Virgil Teodorescu în timp ce lipea afişe electorale ale Gărzii de Fier. Era primul legionar asasinat de către autorităţi. La înmormântarea lui se intonează „Cântecul Legionarului Căzut” şi din acel moment cântecul devine un imn al morţilor legionari, şi se va auzi la toate înmormântările şi pomenirile, potrivit unei decizii a Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu.

Urmând exemplul fratelui său mai mare, Mile Lefter (avocat şi Comandant Legionar al Bunei Vestiri), Simion se înscrie la Facultatea de Drept din Iaşi. În timpul facultăţii va fi preşedintele Frăţiei Academice „Iancu Jianu” din Iaşi, alcătuită din studenţi legionari originari din Covurlui. Unul dintre scopurile Frăţiei Academice era sprijinirea organizaţiei legionare din Cahul, condusă de Mile Lefter. Profesează ca avocat, însă în paralel se dedică pasiunii sale pentru grafică şi pictură.

La începutul anului 1937 Simion Lefter va prelua de la fratele său conducerea judeţului Cahul. Odată cu începerea prigoanei antilegionare din 1938, este internat fără nicio formă legală, alături de fratele său şi de alte nume importante, în lagărul de la Dragomirna.

După instaurarea regimului comunist, este arestat la 15 noiembrie 1948, sub învinuirea săvârşirii de crime de război şi condamnat la 4 ani de închisoare. Detenţia o petrece în Aiud, Jilava, Galaţi, Codlea, lagărul Oneşti. Înzestrat cu sensibilitate artistică, compune în temniţă poezii despre lupta şi suferinţa legionară care sunt transmise celorlalţi detinuţi prin morse sau viu grai, contribuind astfel la însufleţirea fraţilor săi întemniţaţi.

A fost eliberat la 28 octombrie 1955 şi, nemaiputând profesa avocatura, a lucrat ca pictor până la noua arestare, din 1 februarie 1958. Este acuzat tot de crime de război, potrivit legii 207/1948. Potrivit Procuraturii Generale, Lefter ar fi contribuit prin scrierile şi desenele sale la fascizarea ţării şi la pregătirea războiului antisovietic. Va fi condamnat la 60 de luni de închisoare administrativă, pe care le va efectua în închisoarea Galaţi şi în lagărele Culme, Cap Midia şi Periprava. Va fi eliberat în 17 februarie 1963.

După 1989 sunt retipărite după zeci de ani cântecele compuse de Simion Lefter în perioada interbelică şi, pentru prima dată, poeziile din închisoare. Poeziile lui au fost publicate de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici în seria de volume „Poeţi după Gratii”, de unde au fost preluate în diverse alte lucrări şi publicaţii.
Simion Lefter a trecut la Domnul în 8 ianuarie 1993.

Imaginea de mai sus: gravură de Simion Lefter, publicată în “Buna Vestire”, 22 Sept. 1940

Sursa: FGM – FB

Preluare: MĂRTURISITORII

Cântecul legionarului căzut
de Simion Lefter

Plânge printre ramuri luna,
Nopţile-s pustii,
Căci te-ai dus pe totdeauna,
Şi n-ai să mai vii.

Pe cărările umblate
De noi, te-am cătat,
Te-au uitat pân-astăzi toate,
Şi ai tăi te-au uitat.

Numai vântul mai suspină,
Dulcele tău cânt,
Peste florile ce-alină,
Tristul tău mormânt.

Ca o lacrimă de sânge,
A căzut o stea,
Drum de foc şi biruinţă
Pentru Garda ta.

Bate vântul peste ape,
Trece timpul greu,
Noi mereu te plângem, frate,
Iar tu dormi mereu.

Ascultaţi şi: