“Prin toamna anului 1955, la o regrupare a deţinuţilor făcută de administraţia închisorii, în celula unde stăteam a venit un bărbat tânăr, frumos, ai cărui ochi exprimau blândeţe deosebită şi o aleasă bunătate. De statură înaltă, tânărul domn s-a apropiat şi, întinzându-mi mâna, mi-a spus că este Mihai Lungeanu, din Iaşi – student la Medicină, în anul V, când fusese arestat prima dată, în august 1947. Era la a doua condamnare. Imediat, între noi s-a legat o prietenie dintre acelea care sunt binecuvântate cu darul de a nu se sfârşi niciodată, nici chiar dincolo de mormânt (…) Cât am stat în celulă cu Mihai Lungeanu, se plimba încet şi continuu, căutând să reţină anumite pasaje din nişte file împăturite pe care le strângea în pumni. Prin nu ştiu ce minune, căpătase un capitol din Noul Testament. Zile, săptămâni şi chiar luni la rând, Mihai a reuşit să memoreze Noul Testament”. – Grigore Caraza, AIUD însângerat

Hirotonit de mitropolitul Bartolomeu Anania

Părintele Mihail Lungeanu s-a născut pe 12 aprilie 1924, în localitatea Frumuşiţa din judeţul Galaţi, din părinţii preot Costin Lungeanu şi înv. Elena Lungeanu. A urmat clasele primare în localitatea natală. Apoi, tatăl fiind numit preot la Biserica Frumoasa din Iaşi, a devenit elev al Liceului Naţional din Iaşi şi apoi student al Facultăţii de Medicină din Iaşi, secţia Medicină Generală. A trecut la Domnul într-o duminică, la 2 septembrie 2012.

În luna august 1947, pe când se pregătea să înceapă al cincilea an al facultăţii, a fost arestat cu „grupul Medicină“, trecând prin închisorile Jilava, Suceava şi Aiud, fiind eliberat în anul 1953. Timp de nouă luni a lucrat în Iaşi ca oficiant sanitar pe maşina de salvare. Apoi a fost din nou arestat, trecând iarăşi prin închisorile Jilava, Piteşti, Târgu Ocna şi Aiud.

A fost eliberat la data de 9 mai 1964, la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. În anul ce a urmat, a început să lucreze ca laborant în cadrul Clinicii a III-a Medicală a Spitalului „Sfântul Spiridon“ din Iaşi. În acelaşi an s-a şi căsătorit.

Deoarece nu i s-a permis să-şi continue studiile în cadrul Facultăţii de Medicină, a fost reînmatriculat la Facultatea de Psihologie, direct în anul 3 de studiu. După absolvirea facultăţii a fost angajat ca asistent de laborator la Policlinica Municipală din Iaşi şi apoi, în urma unui concurs, a lucrat până la pensionare, în anul 1986, ca biolog principal la Dispensarul Comasat Tătăraşi. Respectându-şi promisiunea făcută cu mulţi ani în închisoare, şi anume aceea de a-şi închina viaţa Domnului Iisus Hristos, în luna octombrie a anului 1993 a fost hirotonit diacon în Catedrala din Cluj, de către vrednicul de pomenire mitropolit Bartolomeu Anania. În luna ianuarie a anului 1998 a fost hirotonit preot de către acelaşi înalt prelat şi a slujit la Biserica „Buna Vestire“ din Iaşi, până în decembrie 2008. (Doxologia)

„M-am rugat mult la Maica Domnului şi m-a ajutat“

O scurtă mărturie a părintelui Mihai Lungeanu: „Am ajuns la Târgu Ocna în primăvara anului 1950, printr-o minune a Maicii Domnului. În 1947, când am fost arestat, eram student în anul 5 la Facultatea de Medicină din Iaşi. Am fost arestat pentru legătura cu grupul de studenţi legionari de la Medicină. În toamna lui 1949 am ajuns la Piteşti, unde am intrat în focurile reeducării. În prima zi bătaia a durat de la şapte şi jumătate dimineaţa până la amiază. Au urmat apoi altele. Mă rugam permanent lui Dumnezeu. O singură noapte nu m-am rugat şi îmi reproşez asta toată viaţa; dacă nu mă rugam mai mult mă prăbuşeam total. Şi în bătăi, tot timpul mă rugam «Doamne, scoate-mă de aici şi toată viaţa o pun la picioarele Tale!». Şi m-a scăpat. După o săptămână-două, eu şi alţii am fost duşi la Văcăreşti. Încă de la Iaşi eram bolnav de rinichi. Cum urinam cu sânge, au crezut că am TBC renal, dar era altceva. Sanitarul de la Piteşti ştia că sunt bolnav şi m-a trimis şi pe mine la Văcăreşti. Cât am stat la Văcăreşti au venit vreo trei serii de la Piteşti şi, după controlul pulmonar, îi trimitea pe cei bolnavi la Târgu Ocna, iar pe ceilalţi înapoi la Piteşti. Pe mine, care nu aveam TBC, nu ştiu de ce, m-au ţinut pe loc. Mă rugam: «Doamne, nu mă trimite înapoi!». M-am rugat mult la Maica Domnului şi m-a ajutat. După ce am stat o vreme la Văcăreşti şi nu m-au trimis nici colo, nici colo, într-o noapte am avut un vis. Am visat-o pe Maica Domnului care mi-a spus ceva, nu mai ţin minte ce, şi mă simţeam foarte vinovat. În continuarea visului, mă aflam în curtea de plimbare de la Văcăreşti, scos cu alţi colegi. În curticica aceea era şi un cireş înflorit, pe care erau puse nişte haine la uscat. Curticica avea formă de triunghi, la vârf era prepeleacul cu santinela care ne păzea, iar pe partea cealaltă, la baza triunghiului, era uşa pe care intram noi. Se deschide uşa şi intră un gardian:

– Care eşti Lungeanu?

– Eu.

– Fă-ţi bagajele şi pleci!

M-am trezit. Măi, mă tot întrebam, oare ce o fi cu visul acesta?

Dimineaţa am fost scoşi la plimbare. În curte, ca în vis, santinela din prepeleac şi cireşul cu hainele agăţate de el. Se deschide uşa şi intră gardianul:

– Care eşti Lungeanu?

– Eu.

– Fă-ţi bagajele şi pleci!

Exact ca în vis. În ziua aceea m-au pus pe cursă şi am ajuns la Târgu Ocna, unde am stat trei ani şi jumătate. Printr-o minune m-a scos Maica Domnului şi, în loc să mă trimită la Piteşti, m-a adus la Târgu Ocna“.

Părintele Mihai Lungeanu omagiat de Radio România

Părintele Mihai şi Părintele Justin – doi sfinţiţi Părinţi, mărturisitori ai temniţelor bolşevice

Mihail Lungeanu a trecut prin reeducările de la Piteşti, din care a scăpat în mod miraculos, de altfel acesta fiind momentul crucial care i-a schimbat viaţa. S-a rugat zile şi nopţi promiţând Mântuitorului că, dacă îl va scoate din acel Infern, toată viaţa şi-o va aşterne la picioarele Lui, în sensul că se va preoţi sau va merge la o mânăstire pentru a se călugări. Ruga i-a fost ascultată şi, pe motiv că era bolnav de TBC pulmonar, a părăsit definitiv Piteştiul fiind transferat la Targu Ocna.

După prima eliberare, ajuns acasă, i-a spus tatălui său, care era preot la Biserica “Buna Vestire” din Iaşi, că va intra în mânăstire sau va urma Teologia. După ce a meditat câteva clipe, surprins de hotărâre, i-a spus că îl înţelege ca preot, dar nu şi ca tată. Hotărârea lui Mihai însă a fost definitivă.

O vreme a stat în mânăstirea Vladimirești unde a fost socotit un doctor fără de arginţi, însă după puţin timp Tribunalul Militar Bucureşti l-a condamnat a doua oară.

În temniţa comunistă Mihai Lungeanu a studiat teologia prin alfabetul Morse. Abia la vârsta de 74 de ani visul lui s-a realizat, devenind preot.

În închisoare a învățat pe de rost Noul Testament. A rămas profund impresionat de bunătatea şi puterea rugăciunii lui Valeriu Gafencu de care a îngrijit ca student la Medicină şi coleg de celulă la Târgu Ocna.

Nu i s-a mai dat voie să-şi continue studiile la Facultatea de Medicină. Salvat din bolile crunte căpătate prin puşcării şi din torturile în care alţii îşi pierduseră viaţa, tânărul medicinist de atunci și-a propus să-şi dedice restul zilelor slujirii lui Dumnezeu. Însă nu i s-a permis nici aceasta decât târziu, după Revoluţie, la treizeci de ani de la eliberare, când a fost hirotonit preot la Biserica Buna Vestire, biserică la care slujise şi tatăl său. Până la acel momnt a lucrat ca biolog la un laborator clinic din oraşul natal Iaşi.

Mihail Lungeanu s-a căsătorit cu Georgeta Cobzaru, solistă a Filarmonicii Iaşi, cu care a avut doi copii.

Audio: 

Radio România

MĂRTURISITORII