Într-un interviu acordat de părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, în noiembrie 1996, rememora despre Constantin Oprişan:
“Era complet dăruit oamenilor, fiind şi foarte inteligent – uimitor de inteligent. Nu vorbea prea mult despre el însuşi. Vorbea în schimb despre credinţă, despre dragoste, despre rugăciune. Se ruga tot timpul. Nu era deloc uşor să fii în celulă [penitenciarul Jilava, n.n.] tot timpul cu aceiaşi oameni. Când se stârnea vreun conflict între noi, el se ruga. Şi rugăciunea sa era foarte eficientă. Ne simţeam ruşinaţi doar pentru faptul că el se ruga. Nu se ruga cu voce tare, dar faţa îi era complet schimbată. Înţelegeam că se ruga pentru noi şi încetam cearta.
Ajunsese într-o stare fizică îngrozitoare, fiindcă fusese torturat la Piteşti timp de trei ani. Îl bătuseră peste piept şi peste spate, distrugându-i plămânii. Dar toată ziua se ruga. Nu a spus niciodată vreo vorbă urâtă despre torţionarii săi, iar nouă ne vorbea despre Iisus Hristos. El era punctul de susţinere al vieţii noastre în acea celulă”.
(Adrian Nicolae Petcu / Lumina)
1o articole cu Sfântul Mucenic Constantin Oprișan, AICI
