Centrul Rezistenței Anticomuniste, instituție a societății civile românești care l-a avut drept fondator pe Vladimir Bukovski și președinte de Onoare pe Părintele Gheorghe Calciu , organizează, luni, 9 decembrie 2019, începând cu ora 18, la Centrul Cultural Reduta din Braşov, o conferinţă dedicată memoriei Doamnei Aspazia Oţel Petrescu şi a lui Nicolae Purcărea, foști deținuți politic și mărturisitori ai credinței în închisorile comuniste. Doamna Aspazia Oțel Petrescu, născută la 9 decembrie 1923 și plecată la Domnul pe +23 ianuarie 2018, fostă ucenică a Părintelui Arsenie Boca, s-a remarcat după cei 14 ani de temniță kominternistă prin cuvântul viu pe care l-a răspândit prin cărțile sale memorialistice călăuzitoare pentru generațiile viitoare, iar Nicolae Purcărea, martir cu 20 de ani de temniță grea prin 11 închisori bolșevice, (13 Decembrie 1923 – 25 Septembrie 2015) a fost desemnat pentru darul său de sculptor popular Tezaur uman, titlu acordat la nivel mondial persoanelor „purtătoare, păstrătoare şi transmiţătoare de elemente de patrimoniu cultural imaterial”. La evenimentul de luni au confirmat participarea Părintele Hariton Negrea, starețul Mănăstirii Petru Vodă, Părintele Valerian Pâslaru (fostul actor Dragoş Pâslaru, călugărit la Mănăstirea Frăsinei după Mineriada din iunie 1990), Părintele Mihail Bobârnat (duhovnicul Schitului Chirpăr, ucenic al Părintelui Teofil Părăian), monahul Filotheu Bălan (Mănăstirea Petru Vodă, ucenic al Părinților Ioanichie Bălan și Justin Pârvu) și Doamna Maria Trifan, fiica îndrumătorului sfinților din închisorile comuniste, Traian Trifan.

Gazdă a întâlnirii va fi profesoara Crina Palas, autoarea unei lucrări de doctorat despre poezia detenţiei şi apropiată a mărturisitorilor ce vor fi evocaţi. În cadrul evenimentului vor fi lansate lucrarea “Testament. Robul 1036” a mărturisitorului Traian Trifan și cartea “Generaţia mărturisitoare”, care cuprinde mărturii inedite ale Aspaziei Oţel Petrescu şi ale lui Nicolae Purcărea, consemnate de Florin Palas.

Întâlnirea de suflet românesc va fi onorată şi de prezenţa actorilor Gabriela şi Cristi Iacob (Teatrul Mic din Bucureşti), care vor susţine un recital din poezia detenţiei, de Grupul Psaltic Heruvikon (din Făgăraş) şi de tinerii din cadrul Atelierului de chitară al Protopopiatului Ortodox Rupea, coordonați de pr. Marius Demeter. Intrarea este liberă, mai informează organizatorii, citați de portalul Mărturisitorii, închinat martirilor din închisorile bolșevice și cercetării asupra adevărului istoric cu privire la ocupația kominternistă a României.

Despre lucrarea “Testament. Robul 1036”, editorul acesteia, Maica Neonila de la Petru Vodă, amintea în Prefață: “Cu cât descopeream amploarea mişcării isihaste pe care a binevoit-o Dumnezeu prin Traian Trifan şi ucenicii săi, cu atât icoana lui se contura ca o conştiinţă de neam, un neam în care preoţia în duh s-a menit de la Iafet şi până la a Doua Venire, iar contemplarea acestei realităţi năştea nu cuvinte promise cândva părintelui Justin, ci lacrimi, lacrimile lor care se plâng prin noi…” Cuvintele de la lansarea lucrării, desfășurată la Mănăstirea Petru Vodă, sunt disponibile Aici. Mai jos, cuvântul Părintelui Hariton Negrea la plecarea la Ceruri a Maicii Aspazia și al Părintelui Mihail Bobârnat de la Schitul Chirpăr (judeţul Sibiu) la parastasul de 40 de zile al Cuvioasei Mărturisitoare:

Părintele Mihail Bobârnat: Nimeni nu dispare! Suntem în comuniune permanentă cu martirii neamului românesc

Toţi cei care au trecut la Domnul n-au dispărut, nu li s-a şters urma, ei rămân în tot ceea ce simţim noi. Tot ceea ce suntem noi suntem datorită lor, iar ei îşi trăiesc idealurile şi visele, împlinite sau poate mai puţin împlinite, în generaţiile care urmează.

Aşa cum spune Radu Gyr, “ne vom întoarce într-o zi, uşor, ţinându-ne de mâini”. Cântând “Veşnica pomenire”, exact sentimentul acesta îl ai. Noi, cei care ne ţinem de mână unii cu ceilalţi, împreună cu cei adormiţi suntem şi formăm toţi o singură unitate a neamului creştinesc şi a neamului românesc.

Ce cuvânt am putea noi să spunem ca să măsurăm dimensiunea jertfei unei generaţii?

Mă gândesc că pomenirea doamnei Aspazia Oţel Petrescu, a Cuvioasei Aspazia, îi spun şi Cuvioasă, îi spun şi doamnă, Îi spun doamnă, chiar dacă a murit, şi ca un sentiment de cinstire şi de preţuire pe care l-am avut şi cât a fost în viaţă, cât am cunoscut-o, şi sentimentul acesta se prelungeşte şi dincolo de moarte.

M-am gândit că e binevenită o pomenire a celor mai îmbunătăţiţi oameni care s-au jertfit din generaţia 1948 şi că acum, în Ceruri, Cuvioasa Aspazia nu este izolată, nu este doar cu sfinţii din vechime, pe care i-a iubit, ci este şi cu sfinţii neomartiri din Biserica Neamului care au mărturisit împotriva fiarei roşii. Toţi cei pe care-i pomenesc la fiecare Liturghie au făcut cinste neamului românesc, cum sunt cei din prima generaţie de închişi din Frăţiile de Cruce, începând cu Valeriu Gafencu, pe care îl pomenesc şi la sfinţi şi la morţi, depotrivă. Îl pomenesc şi la morţi, pentru iertarea păcatelor lui, deşi asta e o chestiune mai mult canonică, oficială, că încă nu a fost trecut în calendar, dar pe Valeriu Gafencu îl cinstesc la sfinţi şi mă rog Sfântului Valeriu Gafencu. Îl pomenim şi pe cel care l-a format, l-a iniţiat mai mult în tainele vieţii duhovniceşti, Părintele Arsenie Boca, la care Valeriu Gafencu a fost într-o vizită scurtă, dar care i-a marcat existenţa. Îl pomenim şi pe Bădia Trifan, care i-a călăuzit paşii, dându-i din înţelepciunea unui om matur şi a a unui om încercat şi în luptele politice şi sociale, încercat şi în luptele duhovniceşti. Apoi, îl pomenim pe prietenul lui, Ioan Ianolide, îl pomenim şi pe prietenul nostru Nicolae Purcărea, mult iubit şi de Cuvioasa Aspazia. Au fost oameni care au vibrat pe aceiaşi lungime de undă, au fost oameni care au avut acelaşi suflet sensibil pentru credinţă şi pentru neam. Ne gândim şi la Părintele Arhimandrit Gherasim Iscu, la poetul Radu Gyr, care sigur a fost îngăduit de Dumnezeu să ajungă în închisorile comuniste tocmai ca să sprijine şi să mângâie sufletele unor oameni care aveau sufletul sensibil şi pentru poezie. Văzând câtă înverşunare a avut regimul comunist faţă de un poet, faţă de Radu Gyr, ne putem da seama ce potenţial de schimbare are poezia. Era o poezie inspirată, bineînţeles. Versurile lui puteau mişca o ţară.

Îi pomenim cu mare cinstire şi cu mare drag şi pe Nichifor Crainic, pe Constantin Oprişan, iarăşi un sfânt. Îl pomenim de fiecare dată şi pe Părintele Dimitrie Bejan, un sfânt care mă gândesc că nu va trece mult timp până să fie canonizat, o frumuseţe a vieţuirii şi a demnităţii, în care găsim o cumpănire desâvârşită între iubirea creştină şi hotărârea în acţiune. La Părintele Dimitrie Bejan e ca într-un echilibru perfect şi creştineasca iertare, dar şi dojana, smerenia plecată, dar şi demnitatea unei nobleţi a credinţei.

Doamna Aspazia, ca şi întreaga ei generaţie, a mărturisit cu preţ de sânge şi de suferinţă în închisori. Ar trebui să ne fie un sprijin, nu doar aşa de pomenire din când în când, nu doar să o avem în vedere teoretic, ci să recurgem la exemplul ei de viaţă în chestiuni concrete, de zi cu zi. Ce ne învaţă o astfel de trăire? Ne învaţă în primul rând răbdarea în suferinţă, ne învaţă o preţuire deosebită pentru valorile neamului. Generaţia lor s-a sprijinit pe credinţă şi pe neam. Nu-i suficient să te sprijini doar pe credinţă. Dacă nu avem în vedere şi valorile neamului, devenim foarte oscilanţi la diverse influenţe străine, care după aceea ne dărâmă şi în ceea ce priveşte virtuţile. Ar trebui să cinstim foarte mult valorile transmise din generaţie în generaţie, pentru care s-au sacrificat oameni, pentru ca să ne întărim în conştiinţa nobleţei unui neam. Un neam creştin, un neam nobiliar şi aristocratic. În ce sens? Suntem seminţie împărătească, cum ne numeşte Sfântul Apostol Pavel, şi Domnul Hristos Însuşi ne cinsteşte cu calitatea de prieteni ai Săi. A fi prieten al Împăratului nu poate decât să-ţi dea un sentiment de demnitate şi asta te ridică şi nu te mai lasă să te cobori în lucruri mărunte. N-ar trebui să fie de demnitatea unui creştin şi a unui român situaţii în care să mintă, să facă compromisuri care să-l degradeze, să nu-şi respecte cuvântul, să nu aibă o structură de mărturisitor, să poată să-şi mărturisească credinţa în orişice împrejurare, să nu-ţi faci de râs neamul cel creştinesc şi aristocratic românesc. Aristocratic înseamnă în primul rând descendenţa unei seminţii împărăteşti, a unei seminţii de stăpânitori, dar nu de stăpânitori pe pământ, ci de stăpânitori peste rău, peste vrăjmaşi, peste patimi. În felul acesta să ne socotim stăpânitori şi aristocraţi cu demnitate nobiliară.
Provenim dintr-un neam liber, de răzeşi şi de boieri români, care au avut o moralitate ireproşabilă. Sigur că noi nu considerăm că moralitatea nu poate fi refăcută dacă şi-a pierdut integritatea. Tocmai asta ne arată Domnul Hristos, că din orice situaţie eşti, chiar şi cea de tâlhar, poţi să-ţi revii, să ajungi la cinstea de Fiu al lui Dumnezeu. Lucrurile acestea le-au mărturisit cu preţul vieţii cei care au suferit în închisori, în prizonieratul bolşevic din Siberia, toţi cei care ar trenui pomeniţi mai des şi ar trebui să se scrie mai mult despre ei.

Virtuţile neamului românesc nu pot fi desprinse de virtuţile creştine. Nu putem să fim români fără să ne raportăm la credinţa ortodoxă în Hristos.

Cei care au mărturisit şi au ajuns la desăvârşire prin suferinţă, cum sunt Aspazia Oţel Petrescu, Nicolae Purcărea, Valeriu Gafencu sau Ioan Ianolide au împlinit virtuţile ortodoxe, plecând de la smerenia şi iubirea creştină. A răbda bătăile şi umilinţa pentru Hristos devine o virtute, anume smerenia creştină.

Dumnezeu să o odihnească pe Cuvioasa Aspazia şi pe toţi mărturisitorii pe care i-am pomenit azi în rândul sfinţilor, să se roage şi pentru noi, cei păcătoşi, rămăşiţe ale neamului românesc.

“Fraţilor, vă încredinţez, cu o încredere de nezdruncinat, că Domnul nu ne părăseşte nicio singură clipă. Este permanent cu noi, ne conduce prin orice încercare, oricât ar fi ea de grea. El ne arată cum putem birui durerea îndurând în linişte şi cu răbdare suferinţa, ne face să vedem cât de strălucitor este Taborul şi că îl putem atinge urcând pe el pe Golgota. Să nu vă fie frică! CU NOI ESTE DUMNEZEU!” – Aspazia Oțel Petrescu

Sursă: MĂRTURISITORII