La Chișinău a fost instalat un bust în bronz în memoria deținutului politic Valeriu Gafencu, supranumit de Nicolae Steinhardt – „Sfântul Închisorilor”. Anunțul este făcut pe pagina de Facebook „Monumentele Basarabiei Furate”.

„Tatăl lui Valeriu, Vasile Gafencu, votase unire Basarabiei cu România la 27 martie 1918, fapt pentru care fusese deportat în toamna anului 1940. Valeriu însă se refugiase cu ceilalți membri ai familiei în România, însă avusese o soartă la fel de zbuciumată. Fiind condamnat ilegal de administrația antonescu la temniță grea, a rămas să zacă în pușcăriile comuniste până decedase în temnița de la Târgu Ocna. Datorită jertfei sale, îl salvase de la moarte pe evreul Richard Wurmbrandt, donându-i streptomicina primită de la rude”, se arată în mesajul postat pe pagină. “Bustul se află pe Aleea Personalităților de la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Chișinău, Bd. Alba Iulia. Tot respectul pentru Părintele Petru Buburuz!”, mai scriu autorii postării.

Tot la Chișinău au apărut și timbre închinate Sfinților Închisorilor și Părintelui Justin Pârvu.

În mesaj se mai menționează că, deși nu se cunoaște excat locul unde a fost înmormântat în urma morții martirice de la spitalul-penitenciar Târgu Ocna, chipul lui Valeriu Gafencu a revenit la Chișinău, ca o mărturie vie a sfințeniei sale și ca pildă pentru tinerii generației noastre, transmite Deschide.md.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Sophia Bucureşti – librărie&editură ne aduce aminte și de următoarea scrisoare din corespondența Sfântului Închisorilor:

„Maica Domnului îmi împlineşte rugăciunile. Trăiesc pe revărsarea unor adevărate valuri de dragoste, care îmi copleşesc toată fiinţa pătrunsă de conştiinţa nimicniciei mele ca om pe pământ. Stau căzut în faţa icoanei, în genunchi, implorând milă, ajutor şi dragoste pentru mine şi pentru toţi ai mei, părinţi, rude, prieteni, binefăcători, vrăjmaşi. (…)
Sunt cum mă ştiţi. Tac mâlc şi meditez ore şi zile în şir. Îmi trimit gândurile departe şi când mă trezesc la realitate zâmbesc. Cânt şi mă rog. Sunt vesel sufleteşte. Viaţa cotidiană are un aspect uniform. Viaţa interioară mi-e simplă, vie, plină şi mare, cu doruri şi vise pe care eu le trăiesc şi le simt vii în sufletul meu. Mă lupt cu păcatele. Şi cu cât mă adâncesc mai mult în mine, cu atât găsesc altele noi. Dar cu ajutorul Domnului le birui. Am căpătat o seninătate sufletească permanentă şi mă mulţumesc cu darurile pe care mi le dă Dumnezeu, căci sunt nepreţuite.
Vă mărturisesc iarăşi acelaşi lucru: trăiesc fericirea, o gust mai ales în lacrimi şi durere, acolo o găsesc mai dulce, mai adâncă. Trăiesc cu conştiinţa omului păcătos. Trăiesc pe Dumnezeu, Izvorul tuturor bucuriilor vieţii.(…) Sunt foarte mulţumit acum că am trăit o viaţă morală şi curată. În relaţiile mele cu fetele am fost cinstit, corect şi curat, mai exact n-am căzut în păcat. Şi am iubit atât de mult! (…) Vă spun drept, sunt fericit. Înţeleg şi iert totul, oricine m-ar lovi pe mine personal îl iert.”
(Valeriu Gafencu, fragment de scrisoare, 20 Februarie 1945)

MĂRTURISITORII

Sursa: Colorostariu