În expunerea de motive pentru „Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste”, instituită printr-o lege votată de Parlament şi promulgată de preşedintele României în 2017, inițiatorii, dorind să sublinieze lovitura grea primită de toate elitele românești în 1948, se întreabă retoric: „Suntem conştienţi de nume mari ca ale părintelui Nicolae Steinhardt, pastorului Richard Wurmbrand, episcopului greco-catolic Iuliu Hossu, părintelui greco-catolic Tertulian Langa, politicianului Iuliu Maniu, a poetului Radu Gyr şi a soţiei sale sau Mircea Vulcănescu, Aurelian Bentoiu, între mulţi alţii care au pătimit în aceste temniţe?”

Inițiatorii folosesc, fără a cita numele părintelui Justin Pârvu, un fragment din mărturia acestuia de la arestările în masă:

„Cu vreo patru, cinci zile înainte de plecarea din Roman, mi se arată o imagine: undeva în întuneric, în fundul sălii, o scânteie de lumină. Şi mă opresc, într-adevăr în realitate, după două săptămâni, în faţa puşcăriei Aiudului.

Eram legaţi la ochi şi ca să merg către capătul sălii mi-au dat prosopul de la ochi şi tocmai lumina aceea mi se arată mie acolo unde caraliul deschide celula: -Intră aici, banditule! Şi asta era scânteia şi celula mea. Şi am mai avut o prevestire la ieşirea din puşcărie. Le-am zis camarazilor mei: -Măi, băieţi nu murim. Fiţi atenţi, rezistăm şi mergem înainte. Lupta se duce mai departe. Şi într-adevăr aşa a fost.”

Poate că a fost un act de curaj amintirea acelora care au pătimit în Gulagul bolșevic din România, dar tăcerea de anul acesta și din anii precedenți demonstrează că la nivel național trăim o necunoaștere a evenimentului tragic întins pe zeci de ani și a tuturor implicațiilor și sensibilităților sale.

Preluare din Evenimentul Zilei

VIDEO INEDIT: MARTURISITORII