Sfinţi armâni fără calendar

… cine vizitează la Moscopole, Mecca aromânilor, casa-muzeu a preotului-învățător „Papa Lambru Balamaci”, va afla în odaia de jos, înrămate, o diploma și medalia Ferdinand I, „cu spadă pe panglică”, pentru actele de eroism ale locotenentului Nicuța Balamaci, în Primul Război Mondial, plecat „voluntar” să lupte în armata română. Și o alta, a altui locotenent armân, Virgil Zapazi, tot voluntar. Și alta, și alta… Se întreba cineva: „De ce s-au dus acești oameni să-și dea viața pentru o țară care, totuși, nu era a lor? Cine poate ști…” Dar s-au dus, s-au dus și și-au onorat prezența cu jertfa supremă. Pentru gestul lor, urmașilor acelor eroi, România de azi le aruncă în ochi un pumn de sare.

Să revin însă, la sfântul fără zi în calendar, Papa Lambru Balamaci, Lambru Balamaci-preot și dascăl ucis ca un martir, într-o sfântă zi de duminică a anului 1914. Și ne aflam în secolul XX … Cronicile spun că „nu există în analele istoriei, cruzimi de mărimea celor îndurate de acest martir”. Ortodocșii greci din Albania l-au torturat, l-au mutilat pe Papa Lambru în modul cel mai crud, smulgându-i barba, jupuindu-l cu baionetele, urlând în fața mulțimii că „așa trebuie să pățească apostolul aromânilor, cel care le ține sus, flamura limbii.”

Înainte ca sufletul său să urce la ceruri, preotul-martir a fost auzit spunând: „Nu cred să fi fost chinuit mai mult decât Iisus Hristos. Mor pentru poporul meu aromân!”. Și mai marii bisericii ortodoxe grecești i-au trecut pe ucigași la loc de cinste în calendare, binecuvântând fapta lor. Unde e Grecia azi? Alături de Papa Lambru Balamaci, era ucis și fratele său Sotir. Sfinți ai unui popor fără cerșetori…

Vasile Todi, Revista Dobrogea

EVENIMENT FILATELIC LA POȘTA MOLDOVEI: TIMBRE PERSONALIZATE ”PREOT MARTIR HARALAMBIE BALAMACI”

Pe 21 martie 2016, Poșta Moldovei a emis, la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc”, în tiraj limitat, o serie de 4 (4 x 6 = 24) timbre personalizate ”PREOT MARTIR HARALAMBIE BALAMACI” care redau imagini ale Preacucernicului părinte Haralambie Balamaci, preot aromân din Corcea (astăzi în Albania), martirizat la 23 martie 1914, erou al Albaniei cunoscut și ca Papa Lambru. Timbrele se află în circuit poștal, informează Vlad Cubreacov.

Preotul martir Haralambie Balamaci a fost unul din cei mai activi luptători pentru drepturile culturale ale aromânilor din Imperiul Otoman. În special, Papa Lambru s-a zbătut pentru dreptul la biserică și școală națională pentru aromâni, care sunt una dintre ramurile sudice ale poporului român, în sensul larg al romanității răsăritene. A fost hirotonit preot la Curtea de Argeș. A deschis prima școală românească, cu predare în româna literară și în dialectul istoric aromân, la Pleasa (1883) și, apoi, la Corcea (1885), localități în care a slujit ca preot paroh. Este, de asemenea, întemeietorul primei școli albaneze din Corcea (1887). În 1891 s-a dus la Istanbul pentru a cere înființarea unui episcopat românesc pentru aromânii din Imperiul Otoman. Aici are loc un atentat la viața lui, din care scapă nevătămat. A oficiat liturghia în limba română literară și în dialectul istoric aromân, în care a predicat. A fost un creștin desăvârșit, un patriot luminat, un om cu o credință nestrămutată, un slujitor exemplar al lui Hristos, un suflet iubitor de Adevăr, un semănător de speranță, un om și un sfânt al lui Dumnezeu vlăstărit din ramura aromână a neamului nostru, pentru care și-a dat și viața. Singura vină care i s-a găsit vreodată este că s-a născut și a vrut să rămână român.

A fost martirizat de antarții greci în ziua de 23 martie 1914, împreună cu fratele său Sotir Balamaci și alți trei români nevinovați. Acești români fac parte dintr-o serie de circa 500 de români din Balcani – învățători, profesori, preoți, dar și simpli elevi – care au fost martirizați pentru că apărau identitatea românească și slujeau comunităților din care făceau parte în limba română literară și în dialectele istorice aromân și meglenoromân.

În 1962 preotului martir Haralambie Balamaci i s-a acordat post mortem titlul de Erou al Albaniei în lupta contra elenizării. În 1994 președintele Sali Berisha i-a acordat titlul post mortem de Învățător al neamului.

Mai multe imagini la sursă.

Slujbă de pomenire la Bucureşti