Preasfințitul Episcop Daniil Stoenescu, ucenic al Părintelui Arsenie Boca și membru în comisia de canonizare a Sfântului Ardealului, fost duhovnic la Mănăstirea Prislop și preot-paroh la Densuș, întemeietor al schitului „Schimbarea la Față” din Munții Retezat, profesor de Patrologie și Literatură post-patristică la Facultatea de Teologie din Arad, fost Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, în prezent Episcop Locțiitor al Episcopiei Daciei Felix, a transmis credincioșilor apropiați predica sa de duminica trecută, când preoții s-au adresat din bisericile goale unei Românii izolate în case. Cuvântul Episcopului Daniil este intitulat “Predică în vremea bisericilor goale” și începe cu formularea „Preacucernice Ziduri, Preacuvioși Pereți, Preacuvioase Strane și Scaune, din bisericile noastre ortodoxe”. Adresându-se obiectelor din biserică, arhiereul deplânge situația la care este supusă azi Biserica națională, pe care o pune pe seama păcatelor adunate, și, totodată, face previziuni triste cu privire la epidemia de coronavirus. O redăm mai jos, împreună cu un Cuvânt de învăţătură filmat, rostit de PS Daniil la Sfânta Mănăstire Prislop, la 13 martie 2020, la Parastasul de 15 ani pentru Maica Zamfira Constantinescu, în care arhiereul amintește de profețiile Părintelui Arsenie Boca pentru aceste vremuri: “Rugaţi-vă să nu vină peste voi ceea ce o să vină peste lumea întreagă!” spunea Părintele Arsenie, în anii 80, la Prislop; “Atunci când se umple măsura, vine măsura” – un alt cuvânt al Părintelui Arsenie; “Va veni vremea când mulţi români vor voi să se întoarcă în ţară şi nu vor mai putea” – al treilea cuvânt al Părintelui Arsenie.

Predică în vremea bisericilor goale

Preacucernice Ziduri, Preacuvioși Pereți, Preacuvioase Strane și Scaune, din bisericile noastre ortodoxe,

De sute de ani, de zeci de ani, sau de ani și ani, cu toții ați auzit și ați ascultat, de fiecare dată, cuvântul dumnezeieștilor Evanghelii, cititi la Sfânta și dumnezeiasca Liturghieș Ecteniile cântate, Rugăciunile rostite, cântările liturghice înălțate și predicile predicate. În voi sunt înscrise toate acestea; voi v-ați cutremurat la cântarea „Sfinte Dumnezeule”; voi v-ați plecat capetele la imnul „Heruvic”; voi v-ați înfricoșat la cântarea „Pe Tine Te lăudăm”; voi v-ați bucurat la împărtășirea slujitorilor și a credincioșilor voi alți lăcrimat după Otpust, rămânând singuri în biserică, după plecarea credincioșilor, numai cu Dumnezeu Cel pururea prezent și atotprezent, cu Maica Domnului și cu toți sfinții.

În voi a fost dorul cel mai aprins de la Liturghie la alta; în voi a fost dragostea cea mai înflăcărată, de la o Evanghelie la alta; în voi a fost cutremurarea cea mai sfântă de la o Prefacere la alta. Adeseori i-ați primit pe credincioșii veniți, mai mult reci, de Paști și de Crăciun; mai mult căldicei, în Duminici și sărbători; mai mult absenți la Praznice și zile sfinte. Glasul clopotelor v-a mângâiat, împietrirea credincioșilor v-a întristat, nepocăința oamenilor v-a mâhnit. De aceea, de câteva săptămâni, împietriții și neatenții oameni de până ieri nu vă mai pot trece pragul; ușile bisericilor fiind încuiate, precum înaintea fecioarelor celor neînțelepte, din Pilda celor zece fecioare. Ploile Potopului au început, iar ușa corabiei lui Noe se încuie pe dinafară; apele morții încep să crească; dealurile vor fi acoperite; munții vor fi înecați; doar vârful Araratului eshatologic așteaptă corabia lui Noe și a Bisericii lui Hristos. Curcubeul legământului se va arăta în nori; mireasma jertfei lui Noe se va înălța spre cer; un Parastas tainic se va sluji neîncetat, pentru sufletele celor încununați cu moartea prin Coronavirus și înecați în apele acestor vremuri.

De aceea, vă predic vouă, ziduri sfinte, pereți cucernici, strane cuvioase ale lui David și scuane tăcute și smerite ale vameșului. Plâng Sfinții pe pereții zugrăviți ortodox, se tânguiesc Potirele în Sfintele Altare, jelesc Paraporii din naos, lăcrimează Icoanele de pe iconostas, pentru lumânările care nu se mai aprind; dar Crucea atotbiruitoare a lui Hristos se înalță mai presus decât toți și decât toate valurile tulburi ale apelor pe care le trăim.

Preacurcenice Ziduri, Preacuvioși Pereți: Iertați-ne pe noi cei ce am fost și încă suntem doar „pereți văruiți”, în Biserica lui Hristos.

Daniil Arhiereul

(Hățegel, 29 martie 2020, Duminica a IV-a din Postul Mare)

Acum plătim acele păcate: „vrem spitale, nu catedrale”

Și alți preoți și duhovnici cu har și-au exprimat duminicile acestea întristarea față de starea actuală. Astfel, la ultima Liturghie cu public, din duminica Sfintei Cruci, Părintele Mihail Milea de la Buzău, unul dintre cei mai iubiți preoți buzoieni, ctitor de așezăminte pentru vârstnici și copii, a unei școli de arte şi meserii, o cantină socială, un after school şi un centru de zi, cât și al Catedralei Sfântul Sava, a afirmat, într-o predică răspândită acum la nivel național, că situația închiderii bisericilor este o ceartă a lui Dumnezeu la adresa noastră:

„Dragii mei, ne ceartă Dumnezeu! Atâția ani am avut biserica deschisă, Liturghie. Trăgeau clopotele și nu veneam. Și de astăzi vom duce dorul să intrăm în biserică și iată, că nu putem! (…)

Dar dacă facem pocăință adâncă, cu lacrimi, și ne cerem iertare pentru păcatele noastre, necredința noastră, indiferența noastră, nepăsarea noastră, dragii mei, nu ne lasă Dumnezeu!

Acuma plătim acele păcate: „vrem spitale, nu catedrale” – și ne-a dat Dumnezeu multe spitale, care se vor construi pentru necredința noastră!

A fost vremea să ne ducem la Referendum, să păstrăm familia ortodoxă – bărbat și femeie – și nu ne-am dus. Ne-au spus mai-marii: „stați acasă!”. Și, iată, acum stăm acasă, să ne plângem păcatele noastre, indiferența noastră, răceala noastră!”, a amintit Părintele din Buzău.

„Dragii mei, să țineți minte – și toți românii -: când va înceta Liturghia va înceta România!

Aceste cuvinte le-am spus guvernanților noștri, miniștrilor noștri: să nu uite: Liturghia este Hristos! Dumnezeu ne apără și de războaie, și de ciumă, și de pandemie și de toate necazurile care vin în primul rând, dragii mei, pentru păcatele mele, ale noastre, ale tuturor!

Și slujba de astăzi, în frigul acesta, dragii mei, să ne aducă aminte de martirii din temnițele comuniste, înfrigurate și înghețate; și oamenii chinuiți pentru credință, pentru jertfă, ei au fost martirizați și au pierit în frigul acesta și în această prigoană, chinuiți… Și noi încă nu suntem la înălțimea lor…

Să ne aducem aminte, dragii mei, prin această Liturghie afară, sub cerul liber, în această catedrală a cerului, de primii martiri, care suferit atât de mult!”

„Hristos este cu noi! Dumnezeu este cu noi! Nu vom pieri, dragii mei! Și țara nu va pieri, dragii mei! Cât ar dori alții din străinătate să ne distrugă, nu ne vor distruge atâta timp cât noi vom fi uniți în jurul Potirului, în jurul Bisericii, în jurul Crucii astăzi! Nu întâmplător s-a potrivit lucrul acesta, în Duminica Crucii, ca noi să facem această ultimă Liturghie la vedere, ca după aceea noi să facem Liturghia tainică, în tăcere – care are valoare și aceea și e puternică și aceea. Și stăm în genunchi acasă în Liturghie, dacă nu ne lasă să slujim împreună, dar nu ne lăsăm de Hristos, nu ne lăsăm de slujbe dragii mei! Punem genunchiul la rugăciune. Și frecvența rugăciunii, a inimilor dumneavoastră va fi cu inimile noastre și vom fi împreună în aceeași pocăință, în aceleași lacrimi, în aceeași dorință că împreună să ajungem să cântăm cu toții „Hristos a înviat”! Această mare sărbătoare să ne prindă, dragii mei, în Liturghie, în slujbă! – să învie credința în poporul acesta, să învie Sfânta Împărtășanie cu Hristos în potir dragostea noastră față de Dumnezeu!”, a îndemnat Părintele Mihail Milea de la Buzău, la ultima Liturghie cu public din duminica Sfintei Cruci.

MĂRTURISITORII